care au ceva trist în felul cum privesc
micile frici nu vin niciodată ca să te înspăimânte
se preling pe obiecte
se pliază pe corpuri
nu mută niciodată lucrurile
le schimbă doar culoarea
ca şi ploaia aceasta care a venit peste tine întâmplător
şiţi-a împărţit părul în şuviţe sârmoase
acum se lipesc de obraji
şi liniile străvezii şiroiesc mai jos spre piept
şi
acum se lipesc de obraji
şi liniile străvezii şiroiesc mai jos spre piept
(ai şi uitat gândul care
şi
oraşul e deja zgomotos
ticul obişnuit de pe tâmplă
al rugăciunii căreia
dar şi rugăciunea are mâini şi picioare -
îţi desface ţeasta
(aşa cum deschide el conservele)
şi cu o linguriţă
îţi clefăie piureul de acolo
îţi desface ţeasta
(aşa cum deschide el conservele)
şi cu o linguriţă
îţi clefăie piureul de acolo
totuşi lucrurile se desfăşoară straniu
străzile se încâlcesc ca nişte cabluri
şi automobilele devin nişte curenţi electrici
renunţi să te gândeşti la locul unde intenţionai să ajungi
oricum
şi gândurile curg prin ea uşor
(în perioada 1 octombrie 2013 - 28 februarie 2014, curatorul acestei rubrici este poetul Radu Vancu)