În noaptea cînd a
murit inginerul
nici o stea nu s-a
clintit de la locul ei.
Beţivii din rahova
au băut, ca de obicei,
pînă la ora închiderii.
Au bătut încruntaţi
cărţile de şeptic
ameninţîndu-se pe
furiş cu cuţitele.
Nu se vedea nicăieri
nici servieta cu
diploma lui jerpelită
pe care obişnuia
să o treacă din
mînă în mînă,
urlînd că a fost
inginer şi
şef de şantier.
Nu-l credea nimeni.
Se obişnuise să fie
umilit şi bătut.
Acum probabil că
îi arată lui Dumnezeu
diplomele lui zdrenţuite.
Aşteptînd
să-i mîngîie fruntea
urîtă şi cheală
fetele alea din
saint-malo
cu ochii lor
de culoarea
apei de mare.
Visînd
o bucată mică de
pîine şi
o bucată
mare de
carne.
Încercînd să
desfacă cu dinţii
o conservă americană.
Ţinîndu-şi
inima între degete ca pe un
carnet roşu de
bolşevic.
(din volumul Pulberea, praful şi revoluţia, Casa de Editură Max Blecher, 2012)
(în perioada 1 martie 2014 - 1 mai 2014, curatorul acestei rubrici este criticul Daniel Cristea-Enache)