Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Zen şi arta întreţinerii motocicletei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

După 12 ani!


Alina Nedelea

15.04.2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Femeie la dietă şi ciclu. Cunoaşteţi ceva mai periculos de atât?
 
"Ok. Niente carbonara. Ce gătesc atunci?"
"Nimic, bărbate. Nimic."
"Ce înseamnă nimic?"
"Facem o salată."
"Dar eu nu sunt la dietă. Mi-e foame!", îndrăzneşte soţul.
"Ţi-e foame? Cum îndrăzneşti? Mănânci căcat, te dai rotund, te spargi în figuri cu mine, mă scoţi din minţi când te comporţi ca o victimă! Ţi-e foame? Mie mi-e fooameee, nu ţie. Taci!"
"Ok, calmează-te. Mănânc salată, mănânc ce zici tu, norocul meu c-am mâncat la prânz cu prietenii. Dar ceva pentru Eva tot trebuie să gătesc, nu? Pasta in bianco? Ce zici? Dacă n-o vrea pe toată, mănânc eu restul...", propune plin de speranţă Miki.
"Hai lasă că nu mor de grija ei, a mâncat astăzi la şcoală ca o vacă, nu mai bagă pasta în ea o săptămână, ce, n-o cunosc?"
"Deci nu păpăm nimic-nimic, mă, Nedeleeea?", mă întreabă soţul plângăcios.
"Ba da! Salată!"
 
A fost o dată ca niciodată o Iubire... care s-a dus pe apa sâmbetei şi a lăsat loc doar răbdării.
A fost o dată ca niciodată o Răbdare... care s-a dus pe apa sâmbetei şi aia şi a lăsat loc doar instinctului de ucidere.
Când îl văd bun, supus şi dispus să-mi gătească înseamnă că-mi face curte. O dau la întors cum pot, că vezi doamne sunt la ciclu, ceea ce nu reuşesc este să-i găsesc un răspuns decent despre faptul că nu suport să fac dragoste în zilele 'alea' văzând că în primii 5 ani abia aşteptam să sar pe el, fix în perioada aceea!
Dacă n-ar fi fiică-mea de faţă poate că i-aş lătra clar şi răspicat că mă scoate din sărite când mestecă. Nu ştiu de ce. Pur şi simplu. Sau că-mi vine să-l ucid când bea apă din sticlă, deşi eu l-am învăţat s-o facă, omul şi dacă se trezea din somn de sete ce-i era, ţinea morţiş să-şi toarne în pahar. Sforăie ca porcul. Şi mă bucur enorm că sforăie că uite aşa am reuşit să obţin ceea ce de mulţi ani încercam. Să dorm singură. Pentru că mă scoate din minţi şi când respiră, uneori.
Se salvează când mă parodiază, de-asta nu l-am îngropat de viu în grădină. Poate aş mai găsi un caracter blând şi un suflet atât de sensibil ca al lui, dar un simţ al umorului atât de dezvoltat, nu! Niciodată. Mi-e clar şi limpede ca un gin tonic!
Problema este că şi eu sunt ironică şi sarcastică deci aş supravieţui foarte bine fără el. M-aş face să râd de una singură, ete na!
 
"Iar salată, tati? Iar? Şi aseară tot asta ai pus pe masă."
"Eva, nu e momentul. Vorbim mai târziu. Ai încredere în mine!"
"Pot să ştiu ce dracu\' aveai chef să mănânci, tu care n-ai niciodată poftă de mâncare? Ce? Ce? Bagă, zi-mi dacă ai curaj!", a întrebat diavolul care a pus stăpânire pe sufletul şi pe maţele mele.
"Carbonara, mamă!"
"Nesimţito!"
"Ţi-am zis că nu era momentul, Eva...", se bagă timid soţul.
" De-o săptămână îţi găteşte tac'tu carbonara asta şi tu nici nu pui gura pe ea! Şi în loc s-o arunc la gunoi, o mănânc eu!!"
"Câte kilograme ai de slăbit, Alina?"
"Cum ai zis?", întreb uimită
"Câte kilograme te-ai îngrăşat?"
"Eva!"
"Da, mamă!"
"Cred c-a sosit momentul să afli ceva. Un lucru foarte important", i-am spus trântind ofticată furculiţa în farfurie, şi fixându-mi soţul cu cel mai mare dispreţ.
"Cosa, mama? Cosa?"
"Tac'tu nu are 50 de ani. Te-a minţit!"
"Dumnezeule, de ce-mi faci asta, Alina?", răbufneşte soţul căzând pradă unui acces de tuse, tocmai ce îi rămăsese salata în gât!
"Nu, Eva! Tac'tu n-are 50 de ani, are mai mult. Mult mai mult... infinit de mu..."
"Alina, nu te suport când eşti la ciclu!"
"Te omor dacă mă mai întrebi câte kilograme am luat!"
"Câţi ani ai, tati? Câţi? Câţi ani ai? Cât de mulţi?"
"Am 50 de ani şi mă-ta nu s-a îngrăşat. Deloc. Dimpotrivă, a slăbit văzând cu ochii!"
"Mamă! Câţi ani are tati?"
"Are 50 de ani, şi eu slăbesc văzând cu ochii."
"Deci e mai tânăr sau nu ca tine, mamă?"
 
Mă scoate din sărite că nu răspunde provocărilor, n-ai văzut aşa ceva.
Pot să-l înjur, să urlu, să-l bat, să fug de acasă... nimic. Ăsta tot calm şi stăpân pe situaţie rămâne. Când nu îi lăcrimează ochii şi atunci chiar că mă simt de căcat.
În primii doi ani mai urla şi el. Mai insulta, mai gesticula... când l-am implorat s-o mai facă mi-a răspuns sec că a înţeles că mă iubeşte, că viaţa lui începe şi se termină cu mine deci nu are de gând să se mai supere pe mine vreodată. Motiv pentru care i-am dat cu cratiţa în cap de nervi că s-a prins abia după doi ani că mă iubeşte şi nu după două ore, şi am plâns ca o isterică vreo săptămână pe tema asta, dacă nu mă înşel.
Dar să continue să mă mai dorească şi astăzi ca femeie... mi se pare vulgar! Hai, mă, mă laşi?
După aproape 12 ani şi eu m-am săturat de sânii şi fundul şi gura mea, cum draaacu reuşeşte să nu se sature el?
Când pleacă departe de Roma să facă vreun film şi ştiu că n-o să-l văd vreo 3 sau 4 sau 6 luni, deschid sticla de şampanie. Până acum 5-6 ani mi-aş fi tăiat venele dacă pleca 48 de ore dar lucrurile mai evoluează, tată! Evoluează! Evoluţie! Progres!! Casa e goală, în sfârşiiiiit! Şi chiar dacă nu mai e cine să-mi gătească, cine a zis că mâncarea din conservă e naşpa? Sau mâncarea de la restaurant? Cine? Eu, nu! Şi atunci de ce moare de grija mea? Eu nu mor de grija lui. Mă rog... important este să-mi spună că n-a avut accident cu motocicleta sau cu maşina sau cu avionul şi e perfect!
 
"Doarme?"
"Da, Michele!"
"Să nu mă spui câţi ani am, mi-ai jurat pe viaţa lu' mă-ta când s-a născut principessa, Alino..."
"Mi-e foame..."
"Şi mie, nevastă!"
"Dar noi n-o să cedăm. Suntem puternici, suntem cei mai şmecheri şi cei mai frumoşi, băga-mi-aş picioarele în el de metabolism!"
"Hm..."
"Şi dacă mai faci aluzie la cele 3 kilograme ale mele vreodată în faţa fetei noastre.."
"4 kilograme, Nedeleeea!"
"Nesimţitule!"
"Când eram mică, eram aşa de săraci, Michele, că până şi curcubeul îl vedeam în alb-negru! Aşa mi-ai zis o dată, Alino. Hai să-ţi fac un risotto allo zafferano. Acum!"
"Mâncam căcat, încercam să te impresionez. Mie salamul de Sibiu nu mi-a lipsit niciodată din frigider, băi! O feliuţă pe seară. Şi nici Eugenia. În fiecare dimineaţă!"
 
Nu e nevoie să urli în viaţă ca să ai parte de un pic de atenţie, stelele stau mute pe cer... şi totuşi se găseşte tot timpul câte cineva să le privească ore în şir, mi-am zis uitându-mă la soţul meu în timp ce dormea, după ce-am făcut dragoste.
După care l-am trezit şi i-am cerut un risotto allo zafferano. Dar cu ciuperci!
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Of, mai draga!
    Sorinelu, 15.04.2014, 22:39

    Din deliciile iubirii cu anduranta nebanuita. Cam multe de-nvatat, din aceasta scurta povestioara. Ia sa fiti voi sanatosi si frumosi, hai! Cu sau fara chile in plus, pasta sau antipasto, istericale sau rabdare de sfinti, atita vreme cit inca va uitati la stele... :)

Spacer Spacer