Schiop nu tratează fără complexe problema homosexualităţii. Nu oferă ceea ce pare că oferă la început: povestea alambicată a unui personaj condamnat să fie un freak. El are alte obsesii: să scrie cît mai precis despre emisiunile, muzica şi prietenii care îi plac. Iar asta devine la el un soi de ştiinţă, garnisită cu jargonul de rigoare. Ia în serios tot ceea ce înseamnă subcultură, adică exact ceea ce îi oripilează pe intelectualii cu ştaif de pe la noi. Vorbeşte despre trupa de grunge Nirvana ca despre o mare şcoală de filosofie. Îşi analizează prietenii cu cea mai mare atenţie. Faptul că personajul poveştii este homosexual devine un amănunt.Impresionează ingenuitatea şi autenticitatea scriiturii. Schiop vrea cu disperare să-şi facă publice valorile, nişte valori cu probleme după criteriile româneşti de judecat literatura. Găsim în pe bune/pe invers o fotografie de grup a tînărului carpato-danubiano-pontic. Este descrisă perfect ruptura incredibilă dintre studiile pretenţioase de la facultăţile de litere sau filosofie şi obsesii precum BUG Mafia. Cam între aceste două extreme se poartă lupta. Schiop nu vrea altceva decît să dea credit cultural lumii dominate de BUG. Şi, spunem noi, reuşeşte în bună măsură.
Adrian Schiop se vrea cu orice preţ figura discordantă, se autolegitimează patetic, adolescentin, aducînd drept argument cultural tot ce-i stă la îndemînă. Proza lui solicită ceva mai multă răbdare din partea cititorului, o răbdare pe care, credem noi, o merită, ţinînd cont că se află la debut.
(Costi Rogozanu)
****
"Ascult manele şi sper să iasă ceva valabil de acolo""Ca să se înţeleagă clar, povestea e asta: facultatea mea avea dublă specializare, specializarea A, Pedagogie, şi specializarea B, Litere (literatura română); cu specializarea A, Pedagogie, nu găseşti posturi decît în Liceele Pedagogice, aşa că am mers pe specializarea B.
În 30 noiembrie 2001, am plecat în Noua Zeelandă cu o viză de turist, cu planul să rămîn acolo. Motivele plecării au fost în primul rînd economice, mă deranja că am ajuns la 30 de ani şi încă depind financiar de ai mei. Pentru că nu am reuşit să-mi extind viza, am rămas pe naşpa. Am lucrat cu întreruperi şi pe bucăţele, joburi mai lungi au fost în agricultură, culegător de mere, între februarie şi martie 2002, şi în construcţii, ca zugrav, între august 2002 şi ianuarie 2003. Pe 1 martie m-am întors în România, în urma unei căderi psihice.
Între 1 martie şi 1 septembrie am stat fără serviciu, pe banii alor mei. Din 20 august m-am angajat ca profesor de limba română la Şcoala Generală din Porumbacu de Jos, unde lucrez şi în prezent."
"Am senzaţia că există o grămadă de lucruri pe care nu le-a mai observat nimeni"
A publicat proză, "Un threesome de week-end", în Vatra (2003), şi "pe bune/pe invers", fragmente de roman, în Fracturi, nr. 1, 2 şi 3.
Ar fi vrut să scrie X Generation, probabil influenţat de cărţile citite "cîndva", dar pe care "încă" le mai citeşte: în primul rînd, SF-urile, seria de almanahuri Anticipaţia, antologia Nici un zeu în cosmos, Jan Larry, Karik şi Valia, Ray Bradbury cu Aici sînt tigri (din care "cîndva" îi plăcuse numai "Gerul şi focul"). Apoi fantasy-ul: Kîr Buliciov cu Fetiţa de pe Terra, Serghei Kozlov (Cum a dus Ursuleţul Timpul de nas şi Cum să prinzi un nor), Micul Prinţ şi Tolkien cu Hobbitul. "Îmi place să scriu, dar nu mă consider totuşi scriitor, chiar mă enervează că scrisul contează aşa de mult pentru mine. Cînd eram puşti vroiam să mă fac doctor", îşi aminteşte Adrian Schiop.
"Pentru mine, să scriu e un mod de a comunica, am senzaţia că există o grămadă de lucruri pe care nu le-a mai observat nimeni şi simt nevoia să le spun înaintea altora. În definitiv, aş putea să scriu în jurnale şi în rest să discut cu prietenii, dar se pare că asta nu mi-e suficient, am nevoie să mă produc în lumina intimă a reflectoarelor existente în micuţul nostru ghetou de intelectuali."
Acasă, la Porumbacu, locuieşte în două camere. "Am o cameră de vară şi una de iarnă. Cea de iarnă nu-mi prea place, pt că e chiar lîngă aia alor mei. Camera de vară e net mai mişto, e într-un corp de clădire izolat, plus că se intră în ea direct din curte. Asta e bestial pe vară, stau cu uşa deschisă zi-noapte."
Dintre lucrurile care îl caracterizează, Adrian Schiop alege puţine, dar interesante: "Nu suport fotbalul, îmi place Mafia şi nu înţeleg de ce lumea se dă în vînt după Paraziţii, ascult manele şi sper să iasă ceva valabil de acolo, anul trecut am învăţat o tehnică de crawl care îmi permite să înot fără să obosesc, visez să-mi iau un calculator ca lumea, port chiloţi numai pe iarnă, nu înţeleg de ce s-a scos Dirty Sanchez de pe MTV, nu-mi plac nici deştepţii, nici subtilii, nici profunzii, ci tipii destupaţi la minte".
Stilul meu e...
"...mişto."
Cartea mea, în 500 de semne
"Cartea mea e despre prietenii mei. Nu e nici despre d-zo sau răul absolut, nici despre situsul specific uman sau România profundă, ci pur şi simplu despre prietenii mei. Nimic despre politică, intelectuali paralizaţi de neputinţă, dileme morale etc. etc., nimic din toate astea. Cum cu prietenii mei nu obişnuiam să fac dragoste, nici despre dragoste nu e vorba în ea."
Adrian Schiop
- S-a născut la 7 ianuarie 1973, a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, secţia pedagogie - limba şi literatura română, a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj. Urmează, apoi, un Master în Lingvistică Integrală la Facultatea de Litere a aceleiaşi Universităţi.
- Între 1997 şi 1998 a fost profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală Aghireş-Fabrici, Cluj-Napoca, mutîndu-se mai apoi la Liceul Tehnofrig din Cluj-Napoca. Pentru cinci luni, pînă în ianuarie 2003, lucrează ca zugrav la Paintech L.T.D., Auckland, Noua Zeelandă.
(Din catalogul Votaţi literatura tînără - Editura Polirom)
PS:
Citiţi un fragment din pe bune / pe invers.
Citiţi o cronică a volumului lui Adrian Schiop.
Votaţi literatura tînără şi pe Adrian Schiop pe situl Polirom şi cîştigaţi un pachet de cărţi.