Tânărul nu este o unealtă. Acesta gândeşte, simte, interpretează. Are o multitudine de minuni ce aşteaptă să fie descoperite, nu îngropate. Ciuleşte ochii şi urechile, asimilează informaţii şi simte nevoia să îşi exprime părerea în legătură cu orice i se întâmplă lui, celor de aceeaşi vârstă, familiei.
Tânărul are drepturi ce nu trebuie încălcate. E liber să se exprime cum vrea, unde vrea şi când vrea. E la vârsta în care trebuie să se revolte, să pună întrebări, să ceară explicaţii. E om şi se simte bine acolo unde detectează oameni. Acolo unde detectează hiene, luptă pentru supravieţuirea lui.
Tânărul are probleme. Mici sau mari, acestea există. Are nevoie, deci, să fie ascultat. Nu va dori de fiecare dată să spună ce are pe suflet, aşa că atunci când vezi un tânăr abătut, fă-ţi măcar datoria de om şi întreabă-l dacă e totul în regulă. Chiar dacă îţi va spune că totul e bine, va avea certitudinea că îi pasă cuiva de el, iar asta contează enorm.
Tânărul este deschis noilor experienţe. Caută activităţi interesante, se implică în ele, cunoaşte oameni şi are în gând să schimbe lumea. Dacă vedeţi unul, să îl susţineţi, pentru că este în stare! Aveţi încredere în el!
Tânărul iubeşte. Mult. Dă cu capul de praguri şi nu se învaţă minte, pentru că simte mai mult decât gândeşte, iar acesta este cel mai frumos lucru pe care îl poate face pentru omenire.
Tânărul e nonconformist. Se îmbracă aşa cum simte el, îşi face părul cum vrea, ascultă ce muzică îi face bine sufletului său, spune ce crede şi dacă e împotriva sistemului, nu o face haotic şi iresponsabil (chiar dacă aşa dă impresia), ci are motive şi argumente pertinente.
Tânărul mai are scăpări. Mai greşeşte. Din greşeli învaţă.
ATENŢIE, ADULŢI! Principiul de funcţionare "capul plecat, sabia nu-l taie" poate dăuna tânărului. Ori se va răzvrăti într-un mod care depăşeşte limita dumneavoastră de bun simţ (că, de altfel, revoltele-s pline de lapte şi miere, nu-i aşa?) ori va ajunge adultul frustrat şi fricos care vă va plăti pensiile (sau nu, pentru că frustrarea şi frica distrug tot ce e bun şi frumos pe lumea asta).
Trebuie să aveţi grijă de tineri. Educaţi-i, ascultaţi-i, răspundeţi-le la întrebări, respectaţi-i, oferiţi-le credit şi susţinere, informaţi-i. Dacă nu urmaţi aceste simple sfaturi, vor pleca cu toţii într-un loc mai bun, unde vor găsi ceea ce le este necesar.
Ţineţi cont de faptul că tinerii trăiesc în prezent. Afirmaţiile de genul "pe vremea mea..." venite din partea dumneavoastră le dăunează excesiv.
Educaţia tânărului nu se face cu forţa. Acesta se blochează în momentul în care este abuzat. Violenţa nu are nicio scuză. Educaţia se bazează pe respect reciproc. Tânărul asimilează informaţiile mult mai bine atunci când nu se află sub presiune, nu este mustrat pentru părerile şi incertitudinile sale.
Şcoala este locul în care tânărul îşi şlefuieşte caracterul. ATENŢIE, ADULŢI-PROFESORI, la punctele mai sus menţionate! Acestea trebuie respectate pentru buna funcţionare a relaţiilor. Şcoala e a lor, nu a dumneavoastră! Fără ei nu aţi putea fi profesori. Preţuiţi-le curajul şi naivitatea. Învăţaţi de la ei. Nu vă sfiiţi să vă arătaţi vulnerabilitatea în faţa lor. Vorbiţi-le, sunt foarte buni ascultători. Aveţi răbdare. Fiţi alături de ei, nu împotriva lor. Echipele elevi-profesori au cel mai mare succes şi oferă beneficii ambelor părţi.
Umilirea şi dezamăgirea tânărului (publică sau personală) reprezintă o lovitură foarte puternică pentru acesta, care îl poate afecta psihic pe o perioadă lungă de timp. Va avea impresia că ceea ce face şi ce gândeşte este greşit, doar pentru simplul fapt că nu se potriveşte în tabloul dumneavoastră cu privire la valorile umane.
Nu în ultimul rând, şi dumneavoastră aţi fost tineri.
Vă mulţumim pentru înţelegere!
(Ilustraţie: Ioana Pătraşcu)