Cerc vicios

Din jurnalul fetiţei timide...

"Eliberează-mă în cearşafurile tale şi lasă-mă să îţi îmbrăţişez visele.
Visele mele sunt pline de noi.
Noi putem face cea mai tare echipă de super-eroi din lumea asta.
Asta e singura modalitate prin care pot să îţi spun ce simt.
Simt că vine frigul.
Frigul e mai uşor de suportat atunci când mă cuprinzi.
Cuprinzi tot felul de poveşti nemuritoare.
Nemuritoare par a fi toate furnicăturile astea din jurul inimii atunci când am impresia că mă priveşti.
Priveşti la stele într-un fel care mă face să vreau să te descopăr şi mai mult.
Mult timp am crezut că eşti un astronaut reîncarnat, care iubeşte stelele din ochii omului.
Omului nu-i poţi explica în cuvinte ce sclipiri poartă în inimă.
Inimă, fii cuminte!
Cuminte aştept să mă vezi.
Vezi că nu ţi-a mai rămas mult timp.
Timp de dormit nu mai am.
Am, însă, responsabilitatea de a-mi asuma somnul.
Somnul peste program e riscant, dar mă eliberează.
Structura se repetă până la momentul contactului vizual cu persoana adorată în secret."

Acum nu mai sunt timidă.
Timidă era copila.
Copila a crescut mare acum.
Structura se repetă până la următorul act pueril.