45. (continuare) Despre vise, amante şi mediocrităţi

5 martie 2001
Aseară am fost la teatru. Nadia încă nu a intrat vreodată la teatru cu bilet, nici aici, nici în Bucureşti şi nici aseară nu s-a întîmplat. Înainte de a o cunoaşte compostam bilete în tramvai. Dănuţa şi prietenul ei, dar şi Cristi au intrat regulamentar.

Piesa a fost atît de slab scrisă, încît regizorul şi actorii n-au putut strica mare lucru, dar nici n-au putut îmbunătăţi. "Vacanţă în Gudelupa", o "comedie politică", Sauvil şi Assous – dacă bine îmi amintesc numele autorilor unei piese bulevardiere, stil drag clasei de mijloc franceze. Cum mie mi-e drag Ionesco, piesa de aseară mi-a lăsat impresia de nulitate (prin mediocritate). Dar n-o să mă mir că o astfel de piesă intră în repertoriul teatrului din Craiova, deşi ei au, la doar cîteva staţii de tramvai, un scriitor care le-ar putea oferi, pentru stagiunea de toamnă o piesă adevărată. :) Un scriitor care "trăieşte ca o ploşniţă ascunsă sub tapet" (Henry Miller)

6 martie 2001
În noaptea asta l-am visat pe tipul cu care Nadia (nu ştiu exact ce şi cît) s-a combinat în Cluj. Marele Gatsby era, în visul meu, dezamăgitor – blond, beat (mergea împleticindu-se cu o sticlă în mînă), impulsiv. Dar Nadiei îi plăcea.

La prima vedere, o confirmare clară şi simplă a lui Freud: orice vis exprimă o dorinţă. Dorinţa mea: ca el să fie dezamăgitor. Dar de ce nu este el dezamăgitor, în vis, pentru Nadia, ci pentru mine – de ce nu-mi doresc ca ea să fie dezamăgită (şi deci asta să visez) Explicaţia cred e simplă şi, mai mult ca sigur, corectă. O simt, dau nu o caut. N-am timp.

M-am trezit – e nevoie să mai spun? - cu durere de cap. Şi mă întrebam, în dimineaţa asta, devreme, înainte ca oamenii să iasă pe străzi: ce, ce se va mai întîmpla şi astăzi? Ce nu mă va lăsa să scriu. Şi nu a fost vina pisicii care a adus pe lume trei pisoiaşi care, se pare, nu vor supravieţui. Cînd mă pregăteam să mă aşez la masa de scris, a sunat telefonul, iar eu a trebuit să merg să duc din loc în loc un dosar, semnificînd o problemă de serviciu a Corinei.

Am deschis un caiet şi am găsit un plic (lipit) pentru tine. Cum de nu l-am dus la poştă? Şi cînd?

Într-o seară, la televizor, l-am ascultat pe pictorul Şerban Epure vorbind despre arta pe computer (are un atelier în New York). Mă întreb cum arată un atelier al unui pictor "pe computer", despre Dumnezeu (eşti martor al lucrurilor care curg prin tine, asişti cum Dumnezeu lucrează prin tine), despre Brâncuşi (care a spus că atunci cînd nu mai eşti un copil eşti un om mort), despre tăria de a picta pentru pictură, despre emigraţie - care e nu doar dureroasă, ci chiar feroce (m-am gîndit la Dan) – eşti singur în barca ta, "cu nimeni lîngă tine".

Letiţia Xenia Bucur picta scoici – şi vorbea despre scoici posibile şi despre indienii care găsesc "mijlocul roţii"- locul care nu se mişcă atunci cînd roata se învîrteşte. Mai zicea ea ceva de genul: "cerul este limita ta, infinitul este limita, poţi să trăieşti cu balast, văzîndu-ţi toate neputinţele sau poţi să dai asta la o parte" (citat aproximativ). Zicea că America este o ţară în care totul ţi se cuvine, dar trebuie să faci un efort imens ca să capeţi. El nu avea studii de pictură.

Am început "Farmecul discret al adulterului – scenariile infidelităţii" o carte atît de proastă pe cît mă aşteptam. Păcat de titlu. Cîndva mă voi strădui să o termin, deşi mare lucru de învăţat de la Jacqueline Raoul-Duval nu cred să am. Cum să mă port cu o femeie pe care vreau să o seduc (sau să îmi fie amantă): "să o duci la un hotel de lux", "la un restaurant bun" (masa să fie rezervată, altfel domnişoara-doamna – s-ar putea simţi jignită), "să comanzi o sticlă de vin bun", la un spectacol care şi el trebuie să fie bun ("textul, actorii, regizorul şi publicul trebuie să fie sublime". Şi tapetul. Şi scrumierele. Şi candelabrele, draperiile, ferestrele, reflectoarele. Şi WC-ul cred c-ar trebui să fie sublim la acel spectacol), "să-i dăruieşti o carte rară, o cutie de ceai bun ori un borcan de dulceaţă rară".

Iată, dragă Cristina, ce o poate face fericită pe amantă. Şi mă mai miram că nu am una!