68. Frunze de plop şi copii răsfăţaţi

9 august 2001
În seara asta ne-am întîlnit pe scările Universităţii. Din cei pe care-i ştii au fost: Nadia, Cristi, Ramona. Apoi: Corina şi Laur. Trei hippies (băieţi), Adriana. Am fost în parc. M-am simţit bine, eram vesel, le-am spus şi bancuri, Laur mă privea cu destulă uimire. Nadia a trebuit să plece, desigur, înainte de a ajunge.

În prima zi în care mi s-a părut că te văd la mare, am plecat spre 2 mai, pe malul apei. M-am zgîriat într-o sîrmă ruginită. Seara am făcut febră, după ce, tot drumul de întoarcere, pe şosea, lovisem o minge împreună cu un băiat numit Rene.

11 august
Corina găteşte.

Insomnia îmi ţine companie. În fiecare noapte. Citesc Breban. şi "Dilema". Nu mi-ai răspuns pe mail: semn bun. Sper că eşti la mare. Acolo măcar mai bate briza, mai ţipă pescăruşu'...nu-i ca în cuptorul ăsta!

În faţa blocului Nadiei sînt multe frunze de plop. Şi mulţi greieri. Ea parcă e un copil (răsfăţat) – de multe ori. Nu ţi-am zis: cînd am ajuns acasă ce am găsit în şifonier? Doamna Pisică înfăptuise patru pisoiaşi: doi motănei – mai degrabă negri şi două agige (tricolore).

N-am mai fost la Alexandria de la sfîrşitul lui mai. Muşeţel şi petunii, pisica albă care nu înţelegea birmaneza lui Miki. În Roşiori era un film cu De Niro (socrul de coşmar), la Alexandria nu mai există cinematograf. Doar o casă de cultură unde vin din cînd în cînd oamenii de artă: Andre sau Bamby acum, Angela Ciochină sau Dorin Anastasiu pe vremuri. Şi mai e discoteca, în aceeaşi incintă.

În Roşiori, în parc, croncăneau ciorile. Eleve şi elevi se plimbau pe alei, vorbeau despre examene, încă sperau că vor fi doctoriţe şi cele care vor ajunge vînzătoare. Băieţii se dădeau şmecheri. Am cules coada şoricelului. Era cald, dar nu ca acum. Curgeau fîntînile arteziene, răcoros. "Avem bere şi sucuri reci" scria, cu cretă, pe tăbliţe negre, în faţa chioşcurilor. Oraşul era curat. Poate şi pentru că erau atît de multe coşuri de gunoi. Ţigăncile vindeau seminţe, iar din loc în loc o femei sau un bărbat citea ziarul sau doar aştepta lîngă un cîntar. Mă întreb cîţi oameni se urcau, într-o zi, pe cîntar şi ce profit obţine proprietarul. De-aş fi ziarist aş scrie un reportaj. Dar nu sînt.