14.02.2005
11 august 2001
Îmi amintesc seara în care mi-ai povestit "Nostalgia". Şi seara în care am început să vorbim despre religie. Cortul Corinei este acum la un preot care a plecat – cu soţia – la munte. Cortul ei este de două persoane, cel mai mic posibil. Tu l-ai privi ironic.

La un cinematograf din oraşul meu rulează "In the Mood for Love". Dar mîine trebuie să plec!

22 august
Astăzi am primit două plicuri de la tine! (Aşa se scrie istoria!)

Mi-a plăcut în "In the Mood for Love" o scenă: el era la redacţie şi rîdea cu ceilalţi colegi, apoi s-a apropiat de fereastră fumînd şi nu mai rămăsese nimic din mască. Doar tristeţea.

"Noi nu vom fi ca ei" a fost urmat, după un timp de "Noi nu sîntem ca ei". Ambele replici puteau lipsi, am fi tras singuri concluzia. Una ar fi fost, cel mult, de înţeles – două au fost prea multe – sublinierea prea apăsată.

Mi-au plăcut două personaje secundare, oameni de rînd: colegul lui, servitoarea de acasă de la ei. Mi-au plăcut pentru pitoresc, simplitate, credibilitate.

Filmul m-a tulburat şi m-a făcut să mă simt singur, deşi eram cu Nadia, Corina şi Laur. Am tăcut mult, după. E greu să exprim tulburarea pe care mi-a iscat-o filmul. Poate seamănă un pic cu sentimentul pe care mi-l trezeşte marea – şi poate tot de singurătate e vorba.

Citesc rîndurile tale – scrise pe plajă (sau în cort). Mie îmi place marea, dar numai aşa, tangenţial. Da, primeşti un premiu: 25 de puncte! Numai întrebări de 25 de puncte ne punea tata, cînd eram copii!

0 comentarii

Publicitate

Sus