Când era sor-mea prin clasa a cincea, am trimis mesaj prin ea către doamna bibliotecară, să-mi împrumute romanul Idiotul de Dostoievski. Otilia a venit acasă şi nu mi-a adus cartea. Cică i-a spus doamna că n-are niciun roman cu titlul Tâmpitul, aşa cum ceruse ea. De când Manolescu l-a făcut tâmpit pe Simion, îmi tot revine amintirea asta şi mă gândesc că în capul omului s-o fi produs cumva un declic asemănător. În curând, parcă văd o cronică în România literară la Tâmpitul de Dostoievski, o reinterpretare purtând marca inconfundabilă a maestrului Manolescu.
PS (ce-am mai văzut între timp):