05.05.2016
M-am hotărâsem să vă povestesc că, din păcate, în aceşti ultimi ani, pentru mine Paştele a rămas doar o masă, de fapt multe mese, compulsiv servite una după alta, pe oriunde te nimereşti în zona acestor trei zile, cu trifermentul sau similarele medicamente puse obligatoriu lângă tacâm, pe şerveţelul cu iepuraşi şi ouă colorate. Dar nu găseam un titlu şi am ezitat să scriu ceea ce simţeam, de fapt, "Hristos a înviat". Noroc că am ajuns să îmi fie atât de teamă de acest political correctness în care trăim încât de multe ori simt chiar nevoia să nu fiu şi, mai ales, încerc mereu să nu transform acest semn de exclamare (care ar trebui să fie) într-un mod obsesiv de viaţă.

Indiferent dacă mai sunt sau nu o creştină practicantă în zilele de Paşti acesta este totuşi unicul mod în care vreau să îi întâmpin pe cei pe care îi iubesc şi să fiu întâmpinată. Pe lângă miel şi drob, şi lista vă las să o completaţi singuri dacă mai puteţi, practic atât ne-a rămas, eventual seara de înviere şi sigur salutul acesta frumos, unicul obicei care îmi mai aminteşte că e sărbătoare şi nu doar o masă prelungită pe zile întregi.

Dar titlul l-am scris şi ca un soi de protest pentru că din 2012, de exemplu, la Bruxelles (da, oraşul însângerat de ISIS acum câteva săptămâni) s-a hotărât ca Târgul de Crăciun (Le Marché de Noël) să se numească Plăcerile de iarnă (Les Plaisirs d'Hiver) şi s-a hotărât să nu mai existe ieslea, bradul a supravieţuit pentru că nu este un obicei curat creştin, datează din anii '30 şi slavă Domnului poate fi asimilat la vreun obicei precreştin, care nu jigneşte pe nimeni. Really? Îmi vine să râd pentru că plăcerile de iarnă, scuzaţi-mă, mă fac să mă gândesc la un şemineu, un covor primitor şi un bărbat superb cu care să fac dragoste, în definitiv un mod bun de a face o sărbătoare din orice zi (sau noapte) dar nu tocmai ok pentru o sărbătoare plină de bucurii, în special pentru copii.

Dar să revenim, nu cred că cineva sănătos la minte poate trece pe lângă o sărbătoare a unei alte religii şi să nu îşi ofere respectul, am petrecut multe Ramadan-uri în ţări arabe şi mereu mi-a făcut plăcere să urez prietenilor mei Ramadan Mubarak sau Ramadan Kareem, adică Ramadan binecuvântat la fel cum am primit de multe ori urarea Crăciun fericit de la Amira, prietena mea din Dubai pentru că acesta este spiritul în care trăim azi, respect şi toleranţă. Eu mai am şi curiozitate, îmi place să merg mai adânc în semnificaţii pentru că nu se ştie de unde poate veni un răspuns la o întrebare personală. După mine politically correct este o sintagmă care trebuie să arate exact toleranţa şi respectul în care vrem să trăim şi nu să-mi îngrădească manifestarea într-o tradiţie a poporului meu, poporului meu european.

Şi, culmea, cel mai frumos brad de Crăciun l-am văzut la Dubai Mall, dar nu mascat într-un obicei precreştin, ci pe faţă destinat tuturor turiştilor care îşi petreceau sărbătoarea creştină a Crăciunului la 25 de grade Celsius. Şi ce să facă Amira când peste tot se vorbea despre cadouri, Crăciun, moşi? Să le spună copiilor ei că nu e voie, că e câh, că nu se poate, ei bine nu, ea le ia cadouri şi nu-i fereşte de bradul de Crăciun... o face an de an fără să îi fie frică de Mahomed şi ţine Ramadan-ul chiar şi când e în Europa sau Canada, fără să îi pese vreun pic de political correctness.

0 comentarii

Publicitate

Sus