În primul rând, contrar celor ce le credeam, deşi este un proiect al Uniunii Europene, totuşi noaptea aceasta se desfăşoară în capitalele şi oraşele europene în date diverse.
La Londra noaptea a ţinut câteva zile, de fapt :). Începută în 11 mai, ea (noaptea muzeelor) s-a terminat în 15 mai. Au fost deschise 30 de stabilimente culturale: muzee, biserici sau proprietăţi istorice fiind vorba, mai mult, de evenimente culturale. La Tate Modern, de exemplu, a avut loc vizionarea filmului Twenty-Eight Nights and a Poem al cineastului libanez Akram Zaatari. A numi această producţie film este clar impropriu dar oricât ar părea de ciudat de la mai mult de 100 de ani de la apariţie aparatul de filmat este folosit exclusiv pentru a înregistra poveşti cu actori şi decor, Fellini, Tarantino sau Spielberg, oricât de deosebiţi ar fi ca expresie artistică, fac toţi filme, pe când Akram Zaatari transformă aparatul de filmat într-un martor al unor evenimente sau persoane reale care sunt construite din fotografii, fişere video de amator, filmări profesioniste, un fel de muzeu digital care adună exponate diverse într-o curgere temporală şi nu în cadrul static tridimensional care este, de obicei, muzeul. (windows-mirrors-and-frames-in-akram-zaataris-28-nights-and-a-poem).
La Paris au fost deschise peste 1.000 (da, aţi citit bine o mie) de muzee şi 1.300 în toată Franţa din cele 3.400 deschise în Europa... Covârşitor, impresionant, toate marile muzee pariziene au fost deschise în oraşul pentru care s-a inventat această sărbătoare. Este noaptea muzeelor pariziene, de fapt, de la Luvrul atât de cunoscut la Beaubourg (Centrul Georges Pompidou) unde o singură sală găzduind un Klee şi un Brâncuşi poate să echivaleze cu un întreg muzeu. Dar Parisul nu e doar artă ci şi ştiinţă, Universcience, care grupează Palais de la découverte şi Cité des sciences et de l'industrie este fără îndoială cea mai importantă expunere de acest fel din Europa.
Aşa că pline de avânt cu prietena mea Cristina, sâmbătă, ne-am îndreptat spre Muzeul Ţăranului Român, iubirea mea recunoscută căreia i-am şi dedicat o destinaţie culturală pe site-ul nostru (destinatii.liternet.ro/destinatie/1/Muzeul-Taranului-Roman).
Venind pe jos, într-o noapte perfectă de primăvară, ne-a cuprins agitaţia veselă din jur, era ora 12 dar de peste tot se adunau oameni spre cele trei mari muzee din zonă. În faţă la Antipa atmosfera era ireală, o coadă care ţinea câteva zeci de metri, pe trei rânduri, tineri, copii cu părinţi şi bunici aşteptând într-o ordine halucinantă la o coadă cum am mai văzut de la coada pentru Dero din decembrie 1989. Treceam pe lângă ei (fuseseră montate nişte garduri ca să delimiteze coada spre Antipa) şi nu se mai sfârşeau, anticipam bucuria din faţa MŢR-ului unde... stupoare, ne-a întâmpinat un întuneric total, o tristeţe fără margini, un coş de gunoi vărsat era singurul semn că pe acolo trecuseră oameni şi bineînţeles cei care stăteau cu spatele la muzeu dornici să intre la Antipa. Da, în această noapte, din cele câteva (puţine, extrem de puţine) muzee de talie europeană din Bucureşti unul era închis. În spate, în schimb, târgul era în toi, mirosea a mâncare şi se bea bere în duşmănie, vreo două ii agăţate pe umeraşe erau singurele dovezi că acolo era totuşi vorba despre ţăranul român, altfel ai fi putut crede este Oktoberfest în noaptea muzeelor din mai. Trist, nu există justificări, nici măcar faptul că nici la Londra nu a fost o mare sărbătoare... Londra îşi permite, Bucureştiul nu, atunci când muzeele mari ale ţării sunt mai puţin de 100 (s-ar putea să fiu optimistă) să ai închis unul dintre ele atunci când afară, la altele, sunt cozi imense este o desconsiderare totală a culturii dar mai ales a oamenilor dornici să participe la evenimente de acest fel.
Trec foarte des pe lângă Antipa, intru uneori, şi trebuie să le spun felicitări pentru ceea ce fac, expoziţiile interesante, reclamele inteligente şi cu umor toate dovedesc excelenta organizare a acestui muzeu, oamenii care conduc muzeul Antipa au înţeles că timpul în care autobuzele pline de pionieri şi tovarăşi care erau vărsate cu forţa la muzeul partidului comunist sau la doftana au trecut. Astăzi nimeni nu mai aşteaptă doar de la stat banii care să finanţeze dezvoltarea, un muzeu modern este un loc al creativităţii dar şi al maketingului inteligent.
În fastuoasele săli, superbele expoziţii de la MŢR au stat inutile şi triste într-o noapte făcută special pentru a fi admirate. Trist!
Muzeul de geologie, deşi fără o coadă în faţă, era luminat şi deschis şi erau semne clare că activitatea era şi acolo în toi... În faţa muzeului misterioasele pietre sferice, trovanţi... pietrele care trăiesc, cum le spun localnicii erau o invitaţie să intraţi.
Eu vă invit să citiţi o carte cu semne şi trovanţi... editura.liternet.ro/carte/205/Liviu-Antonesei/Semnele-timpului-opinii-dialoguri şi să încercaţi să mergeţi la muzeu într-o zi obişnuită, cu plată, să faceţi din asta un obicei pentru că muzeele frumoase trăiesc intens şi din ceea ce strâng de la vizitatori.