09.09.2016
Nu te speria!

Suntem aici  şi veghem
şi vedem

Viaţa ta în mâinile noastre    va fi păzită
ocrotită / îngrijită

nimeni nu-ţi va putea face niciun rău
nimeni       nimic       nici măcar tu

*
Vouă, celor care aţi fost înaintea mea sau care veţi veni
După mine, vă dăruiesc spaţiul acesta!

Reguli de folosire a spaţiului:

1. Să nu ai alte spaţii în afară de mine.
2. Să nu-ţi faci loc închipuit. Să nu slujeşti alte spaţii.
3. Să nu iei acest spaţiu în deşertul tău.
4. Munceşte pentru el, fără odihnă, în toate zilele pe care le vei duce aici.
5. Leapădă-te de tatăl şi de mama ta, căci tu doar al acestui spaţiu eşti. Nimeni în afara lui nu te poate conţine.
6. Ucide-i pe cei care vor păşi aici, în afara celor care slujesc.
7. Fii desfrânat! Desfrânarea va duce departe de acest loc deşertul din tine. Clădeşte-mă!
8. Fură de dincolo şi adu cât mai multe dincoace. Prosperă şi proliferează în numele meu, fără milă, fără oprelişti, fără morală! Tot ceea ce-ţi place trebuie să închizi în mine, nu lăsa nimic în afară.
9. Minte în fiecare clipă a prezenţei tale. Strigă-le: totul este al meu!
10. Pofteşte la bunurile care nu-ţi aparţin. Numai prin ele mă pot mări.

Încălcarea tuturor celor de mai sus va atrage pedeapsa maximă, cu excepţia indivizilor care vor achita integral şi în decursul a cinci zile suma prevăzută în contractul ataşat pachetului de legi.

*
limbajul obligă;
există o nevoie / impusă de a cunoaşte
sensul cuvintelor

Ministerul de Interne va putea, pe cale de decizie, să dispună mutarea din centrele aglomerate a oricăror persoane care nu-şi justifică prezenţa în acele centre, precum şi mutarea din orice localitate a celor care, prin manifestările faţă de poporul muncitor, dăunează construirii socialismului în Republica Populară Română. Celor în cauza li se va putea stabili domiciliul obligator în orice localitate.

1. Eu plec este titlul unui roman.
2. Tu nu ai distrus niciodată obiectele, în schimb plecai.
3. Trebuia să ţinem poarta închisă tot timpul.

Ling/vistică = studiu ştiinţific eterogen şi multiform, după cum obiectul său specific de cercetare este limbajul, limba sau vorbirea.

"Nomad". Ştim doar că limbajul, pentru a fi comunicabil, presupune o lungă căutare. Un drum. Că sensul se prinde forţat sau din întâmplare de termenii care circulă.

No/mad = persoană sau colectivitate care nu are aşezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăceşte. Orice dicţionar acţionează ca o poartă închisă.

1. În schimb nu ni se spune nimic
2. Despre călătoria unor copii.
3. Într-un tren. Apoi, pe un câmp / Fără margini.

Toată distracţia noastră consta în joaca pe câmpiile alea întinse. Mergeam vara cu vitele pe câmp, cu copii de vârsta noastră. Inventivitatea copiilor în materie de joacă este infinită. Găseam noi posibilităţi să ne jucăm fără jucării.

Comparaţiile sunt întotdeauna bune pentru a construi o (auto)stradă. Pe un spaţiu deschis, necuprins
De privire. Aşa se naşte o com-unitate. Sunt doar un com-unist care vă deportează discursurile. Deportarea lor într-un spaţiu ostil comunicării. Obligându-le acolo să comunice, să vieţuiască.

Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcaţi în vagoane de vite şi duşi în Câmpia Bărăganului. După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost debarcaţi în Bărăgan, pe câmpul liber, departe de orice altă aşezare omenească, şi li s-a ordonat să-şi ridice case. Terenul fusese parcelat cu plugul şi fiecare parcelă avea un ţăruş cu placă cu număr de casă. Astfel, în vara şi toamna anului 1951, în regiunile Ialomiţa şi Galaţi, au luat fiinţă 18 localităţi noi, care erau:
Brateş, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lăteşti, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viişoara şi Zagna

1. A rămas în noi un instinct al mişcării.
2. De la un semnificant la altul, un/în lanţ.
3. În căutarea unui referent inaccesibil. În căutare...

Ni se spune că limbajul poate mai mult, vrea mai mult, decât o simplă comunicare a unor informaţii prin intermediul noţiunilor. Fără realitate.

Lucram la grădină şi la bumbac. Ne scoteau de la şcoală, ne dădeau o traistă, mie mi se părea imensă (eu fiind şi mai micuţ) şi o căram după mine. Nu se mai umplea traista aia deloc! Mâinile erau numai răni. Aşa ne duceau de la şcoală, încolonaţi, ne dădeau câte o traistă d-aia şi ne puneau pe rând să culegem. Trebuia la sfârşitul zilei să aducem traista plină.

de-atunci.
a rămas în noi un instinct al mişcării. Re-
lua-re.

1. Nu sunt lingvist, nici filosof, nici... nu sunt etc.
2. "Eu" mă limitez la asocierea forţată a unor discursuri care scapă.
3. Participă la deportarea lor.
4. "Se" mişcă şi mai mult, mişună pe suprafeţe, străbat definiţii, apoi revin la contexul prim.
5. Zadarnic. Acolo e altceva.

Nepotul meu, copilul sorei mele, avea trei luni la deportare. A fost şi un copil abia născut... Greta Donţu s-a născut pe 16 iunie şi pe 18 iunie noaptea a fost ridicată - copil de trei zile - ca să fie zvârlită pe câmp. Mişunau furnici, muşte pe ei, ăsta a fost traiul copiilor.

*
Nu te speria!

Suntem aici  şi veghem
şi vedem

Viaţa ta în mâinile noastre    va fi păzită
ocrotită / îngrijită

nimeni nu-ţi va putea face niciun rău
nimeni       nimic       nici măcar tu

*
Toate aceste legi, care aţi fost învăţaţi astăzi, să le păziţi, ca să fiţi vii, să vă înmulţiţi şi să moşteniţi acest spaţiu. Eu sunt cel ce vă apără de pustiul din jur. Ascultaţi-mă!

"Să nu adăugaţi nimic la cele ce vă este poruncit". Nici un cuvânt în plus ori în minus nu trebuie să vă rostească limba.

Spaţiul acesta va înăbuşi dinaintea voastră oricare alte spaţii, încetul cu încetul: "nu poţi să le pierzi repede, ca să nu se pustiască pământul şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele câmpului."

Căci eu sunt pământul în care treceţi ca să vă stăpânească, o ţară cu munţi şi cu văi şi apă din ploaia cerului.

Voi alunga toate celelalte spaţii de la faţa voastră şi veţi stăpâni spaţii mai mari şi mai puternice decât voi.

Dar luaţi bine seama, să mâncaţi numai sânge, pentru că sângele are în el viaţă şi să mâncaţi viaţa laolaltă cu carnea.

Şi veţi mânca voi rodul pântecelui vostru, carnea fiilor şi fiicelor voastre, de vreţi spaţiul acesta. Bărbaţii voştri nu vor da nimănui din carnea copiilor lor, pe care îi vor mânca doar ei. Femeile voastre vor privi cu ochi nemilostivi pe bărbaţii de la sânul lor şi la fiii lor şi la fiicele lor,

şi nu le vor da fătul, care a ieşit din coapsele lor şi copiii, pe care i-au născut, pentru că ele îi vor mânca pe ascuns în timpul împresurării şi al strâmtorării cu care vă vor strâmtora în numele meu.

Supravieţuiţi-mă!

(în perioada 1 aprilie 2016 - 30 octombrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)

0 comentarii

Publicitate

Sus