La ce te gândeşti?

Când să plec de la serviciu, văd că mi-am uitat portofelul acasă. "Oh, God, iar?", zic. În el, buletinul şi permisul de conducere. Trebuie să mă întorc cu autobuzul. Încerc să împrumut nişte bani de bilet, dar n-are nimeni. Afară e cald, autobuzele vin greu, sunt mizerabile, sunt obosit şi mi-e şi-oleacă lene, drept să spun. Mai văd că certificatul de înmatriculare, certificatul de garanţie, RCA-ul, mă rog, o groază de acte ale maşinii sunt totuşi la mine, pe numele meu. "Slavă Domnului!", zic. "Amenda pentru lipsa permisului e mai mică decât lipsa actelor maşinii. Plus că poate dau peste un poliţai înţelegător. Hai să risc zece kilometri fără permis şi buletin", mă gândesc. "Dar cum demonstrez că eu sunt eu?", mă întreb.

Mă uit prin birou şi găsesc aşa: romanul meu Amorţire în limba chineză, başca un trofeu Gopo pe care nu l-am uitat azi acasă (fix ce aveam nevoie!), ca să-şi facă selfie cu el copiii unui prieten. "Hai că e bine. Mă identific eu cu astea, poate chiar punctez cumva şi la impresia artistică pentru poliţai, poate chiar scap fără amendă", zic, le îndes în rucsac şi o tai cu maşina. "Condu prudent, nu atrage în niciun fel atenţia şi totul o să fie bine", îmi spun. După vreun kilometru îmi vine în cap ideea că o fi poza mea pe coperta cărţii în chineză, dar numele meu apare în clar de genul 弗洛林拉杂. Cum îl asociez cu poza şi cu actele maşinii în faţa poliţaiului?

Mă sună un prieten pe telefon, îi răspund repede, în şoaptă: "Nu am buletinul la mine şi nu vreau să vorbesc la telefon, că atrag atenţia". Şi închid scurt. Îmi dau seama că nici trofeul Gopo nu-mi prea poate fi de ajutor, deoarece pe el nu mi-e scris numele. Ca să nu mai zic că un poliţai mai bănuitor ar putea crede nu doar că n-am buletin şi permis, că-s doar un infractor rutier, ci şi că am furat naibii statueta. "Dar poate, totuşi, mă întâlnesc cu unul ca Marian Godină", mă încurajez. Şi râdem - vai, ce mai râdem împreună, ne lovim amical cu pumnul în umăr şi ne ţinem cu mâna liberă de burtă, amuzaţi de o aşa situaţie comică -, îmi imaginez. "Dar care sunt totuşi şansele să mă oprească în traficul ieşean, joi la ora 4.13, taman Marian Godină?", mă tulbură o întrebare. În faţa mea, la zece metri, doi tâmpiţi aproape intră în coliziune, iar pe mine mă apucă de-a dreptul frica. "Clar, n-am cum dovedi că eu sunt eu, fără buletin şi permis de conducere", mă gândesc.

Apoi, tot zicând astfel, am ajuns acasă, am parcat, am descuiat uşa, am deschis frigiderul, m-am aşezat pe scări, am desfăcut rucsacul, am scos laptopul, am deschis Facebook-ul, o bere, am aprins o ţigară, m-am uitat la profil, am văzut întrebarea "La ce te gândeşti?" clipocind într-o căsuţă albă şi am răspuns:)

PS: Merită scos în faţă comentariul făcut pe Facebook de Marian Godină: "Lipsă acte - 6-8 puncte amendă. Vorbit la telefon - 2-3 puncte amendă + 2 puncte penalizare:))".

PS2 (ce-am mai văzut între timp):