cîteva întrebări

cum
tu eşti moartea mea
şi de ce eşti atît de
frumoasă de ce
ai ochii atît
de strălucitori
şi de umezi de ce
buzele tale
sclipesc în întuneric
de ce ai mîini atît de moi
şi pielea atît de fină
încît fără să te ating
simt prin ea
zbaterea unui
altfel de sînge

tu eşti moartea mea
şi de ce n-ai venit
mai devreme
te-aş fi aşteptat
pe trepte cu un
buchet de trandafiri
poate am fi dansat
după cîntecul acela
care-mi plăcea
poate am fi băut şampanie
în oraşul ales de tine

de ce ai venit
abia acum
ca o vecină drăguţă
care cere împrumut
o linguriţă cu zahăr
de ce acum cînd
nu te mai pot
întîmpina cum
se cuvine
şi nici măcar
nu te mai pot urma
pe străzile din
cartierul bizar
pe care îl visam
între insomnii

şi dacă tot ai venit
de ce nu-mi spui
nimic de ce refuzi
chiar paharul cu apă
pe care ţi-l mai pot
oferi şi de ce
nu-mi ceri
nici măcar să vin
cu tine pînă la
anticariatul din colţ
unde cărţile mele
şi ale tale
s-au îngălbenit demult
sub pulberea parfumată
a cuvintelor noastre

(în perioada 15 august 2017 - 31 decembrie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)