Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Pentru cine bat străzile

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Intrarea BLAJ


Valeria Sitaru

16.03.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Să ne imaginăm că intrarea Blaj nu ar fi un apendice al străzii care poartă numele tatălui celebrului Henri Coandă, generalul Constantin Coandă. Ci ar fi însuşi efectul Coandă, provocat de mişcarea relativă dintre fluide şi solide. Cum s-ar fi produs fenomenul? Să zicem că era toamnă. Ploua cu rafale. Toate şănţuleţele erau pline ochi. Canalizarea înfundată. Şuvoaiele de apă se izbeau de pereţii unei biete căsuţe cu cerdac convex. Pe măsură ce fluidul urca, teoria aerodinamicii se manifesta, şi explicaţia devierii unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, că ploua şi-n căsuţă, ar fi mult prea plictisitoare pentru noi. Nu a fost, însă, şi pentru puştiul Henri Coandă, care tocmai se-ntorcea din Tibet, unde, fără să ştie nici el, ajunsese cu automobilul după un ocol prin Teheran. Casa părintească era la o aruncătură - să zicem? - de băţ. Fascinat de miracolul vântului, Henri se plimba cu o fată care purta o pălărie croită după teorema lui Euler. Privind-o fascinat - pentru că, repetăm, bătea vântul -, tânărul savant observă forţa de atracţie mutuală dintre obstacol, sau pălărie, şi fluid, sau ce avea fata sub pălărie. O forţă perpendiculară provocată de o tensiune superficială. Dacă pălăria ar fi fost concavă, forţa ar fi fost de repulsie, îşi zise el printre neuroni. Fiind convexă... pălăria dispăru şi, în locul ei, lui Henri Coandă începu să-i încolţească în minte - să zicem! - o altă pălărie. Pălăria zburătoare cu Vertical Take-off and Landing. Cu efectul Coandă.
 
Să ne imaginăm că intrarea Blaj nu ar fi decât o ministrăduţă aiurea prin Bucureşti. Fără efect. Fără poezie. Fără ieşire de urgenţă. Să ne imaginăm că intrarea Blaj ar putea fi, totuşi, replica în miniatură a unui loc în care stau strânse-n mănunchi obiectivele turistice ale oraşului Blaj. Fotografii înrămate atârnă pe pereţii unei camere din căsuţa cu cerdac... cam aşa: Câmpia Libertăţii prinsă într-o pioneză cu cap portocaliu, teiul lui Eminescu atingând cu coroana tocurile unor pantofi din altă poză, Palatul Episcopal, Steagul lui Avram Iancu şi Prima Şcoală Românească din Blaj - decolorate şi uşor de confundat între ele, Statuia Lupoaicei dezlipită, deşi ea n-ar vrea, Crucea lui Avram Iancu răsucindu-se într-un cui ruginit, Castelul Metropolitan strivit sub un verset copiat din Biblie: "Suntem în fiecare clipă în primejdie de moarte." Un ceas ticăie.
 
Să ne imaginăm că intrarea Blaj nu ar fi decât un studiu de caz cu minţi şi inimi care s-au format şi s-au rătăcit. Un elicopter oranj survolează zona.
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer