Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Pentru cine bat străzile

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Strada FRANCEZĂ


Valeria Sitaru

22.06.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
La jumătatea străzii Franceze sunt patru vitrine mari. Viitori actori şi actuale actriţe zâmbesc convingător de pe panouri. În fiecare an, gală de gală, şuvoaie de talent învârt maşinăria artei. Cehov, Shakespeare, Molière, Lia Bugnar şi Dana Măgdici. Burlanele studioului Cassandra au săpat şanţuri cubiste în asfalt. Pe strada Franceză ies la iveală pietrele cioplite aduse din Scoţia. În anul 1860 au fost două mari proiecte în Europa: reconstituirea Parlamentului londonez, distrus într-un incendiu, şi "pavajul sistematic al Bucureştiului". Al doilea proiect a început cu strada Franceză. O reclamă a vremii recomanda piatra din Scoţia drept stâncă în calea timpului. Aşa a fost. Încă mai simţim reclama sub tocuri. Proiectul cu Parlamentul din Londra a întâmpinat greutăţi din pricina contradicţiilor în înţelegerea neogoticului primei ere victoriene.
 
Cu ocazia revoluţiei de la 1989, "pavajul sistematic" a fost reluat. Dacă în 1968 la Paris se cânta: "Sous les pavés: la plage", parlamentarii de Bucureşti suspină năduşit: "Pavajul - Forever". Actorii români fac figuraţie pe marile ecrane ale Europei.
 
Această stradă s-a numit pe vremuri Calea Işlicarilor. De la işlic. O căciulă din postav, blană sau atlas pe care o purtau boierii. Dimensiunea căciulii era dată de rang. S-a luat această hotărâre, la nivel de civilizaţie, ca să nu se confunde epocile între ele. De exemplu, veşmintele de ceremonie la chinezii antici erau decorate cu embleme: soare, lună, dragon, piton. Totul în funcţie de rang. Pentru noi, modernii, pitonii ar fi cei mai de temut. Nu. Pentru vechii chinezi, soarele era the Big Boss. În epoca Chang se privea cu ochiul chinezesc liber. Nu prin ochelari de soare sau de cal.
 
Cu vremea, de la işlic s-a ajuns la "şapo". Dimensiunea s-a transformat în subtilitate. Începând cu secolul al XIX-lea, remarcăm pe străzile din fotografii influenţa Occidentului în îmbrăcămintea feminină, masculină sau neutră.
 
Cronica rămasă de la dascălul Ioan Dobrescu pare a fi a zilelor noastre: "Muierile cu capetele goale şi tunse, dezgolite până la brâu... oamenii luase portu străin... cu părul tuns, cu zulufi, ca muierile... Şi intra învăţătura lui Volter pre care îl avea, păgânii, ca pre un dumnezeu". Azi, doar Voltaire s-a demodat.
 
O fisură în epoca modernă a făcut ca strada să-şi schimbe numele, şi-n loc de işlicuri şi şapouri să se croiască doar căciuliţe pentru copiii de sindicalişti. 30 Decembrie a durat 45 de ani. Acum, pe strada Franceză se circulă cu "hat & cap".
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer