Oltenia city

I

viaţa la ţară e departe
în camera bunicului bătea un ceas pe care l-am
crezut stricat

un radio merge în surdină
acelaşi motan sare pe masa plină de resturi de
pepene are aceiaşi ochi ca un cer de dincolo
de acest cer vizibil căci la sat dincolo de cer nu
se află universul

se află tot un cer iar dincolo de acest cer alt cer
şi tot aşa

un lanţ trofic de ceruri
care se devorează între ele la fel de senin
ca soarele blând de la sfânta Mărie Mică
pe care îl priveam din uşa bisericii din sat

seara văd un stol de ceruri
cu stomacurile aeriene
încărcate de bucăţi de cer nedigerat

II

Pe jiu, bunicul la pescuit. Până la dunăre e
departe. nu mai poate să meargă nici cu
maşina, picioarele i s-au umflat, înnegrit de atâta
durere, arată ca bulgării de pământ aruncaţi
peste groapa lui mai târziu
stau de câteva săptămâni în satul copilăriei
mamei icoanele mă privesc cu ochi de copil

acelaşi gust, pepenii apoşi
trecut, grăsime şi vară oltenească

(în perioada 10 iulie 2018 - 31 octombrie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)