22.
În civil, purtînd acelaşi sacou din catifea raiată de culoarea nisipului, care păstra încă în fibrele materialului parfumul ieftin al fetelor care-l agresaseră, Bălosu se aplecă spre urechea comisarului şef şi şopti:
- Şefu' am fost unde m-aţi trimis şi am dat de o pistă importantă. Cred că e vorba de o conspiraţie extrem de periculoasă!
Acesta îl privi peste marginea de sus a ochelarilor, tocmai completa o listă de cheltuieli pentru deplasare:
- Crezi, sau eşti convins sută-n sută?
- Sută-n sută! minţi el, fără să clipească.
Răduleasa vîrî foile într-un dosar pe care-l trînti în sertarul biroului şi mormăi:
- Bine... vino după mine la camera şaizeci şi şase, vorbim acolo!
O luă înainte pe coridor, subalternul său îl urma respectuos la trei paşi în urmă, apoi coti la stînga şi se opri în faţa unei uşi masive din metal. Pe canatul ei era lipită o plăcuţă cu inscripţia: "camera doc. secrete. accesul persoanelor neautorizate este strict interzis". Răduleasa descuie zăvorul cu o cheie uriaşă, prinsă de un lanţ la betelia pantalonilor, apoi, după ce intrară amîndoi, o zăvorî din nou. Uşa scîrţîi prelung şi lugubru în urma lor. Lui Bălosu îi tremurau picioarele de emoţie, doar cei care se bucurau de deplina încredere a şefului puteau păşi acolo, în "camera secretelor" cu înspăimîntătorul număr al fiarei întipărit pe canat. Înăuntru era întuneric şi se simţea un miros greu de hîrtie mucegăită şi murdărie de şoareci. Cînd ochii i se obişnuiră cu semiîntunericul zări două şiruri de dulapuri metalice, aliniate de-a lungul pereţilor şi o masă pătrată din pal melaminat de felul celor folosite pe vremuri în cantinele muncitoreşti.
Răduleasa trase un sertar şi scoase de acolo un obiect din sfoară groasă care semăna cu o plasă de pescuit. Prinse capetele plasei în două cîrlige şi se tolăni în hamacul improvizat.
- Ultima metodă de relaxare neuromotrică folosită de interpol, spuse el, începînd să se legene. Stai jos şi zi-mi ce ai de zis!
În încăpere nu se afla niciun scaun aşa că Bălosu se ghemui pe podeaua rece din beton şi-şi începu raportul verbal. Comisarul şef părea că nu-l ascultă, legănîndu-se fără întrerupere şi pufăind nu dintr-un Kent, aşa cum obişnuia, ci din ditamai narghileaua cu muştiuc.
- Dragoviştean ăsta e-n legătură directă cu o reţea de terorişti care pun la cale un miting de protest împotriva guvernului. Pun la cale ceva periculos, cu implicaţii internaţionale şi nu numai. În complot este implicat şi diaconul de la biserica "Cuibul de barză" precum şi o serie de contestatari din opoziţie, care visează să răstoarne ordinea de stat şi de drept. N-am reuşit încă să aflu data exactă a declanşării operaţiunii dar, dacă-mi permiteţi să...
Răduleasa se opri din hîţînat şi-i spuse plictisit:
- Îţi permit... poţi să continui filajul!
Scoase din buzunar un inhalator şi inspiră adînc, pe nas. O odoare ciudată de ierburi exotice amestecată cu izul iute de ciuperci fermentate se răspîndi în încăpere.
- Am o idee şi mai bună... nu numai că vei continua, dar vei comanda întreaga operaţiune... din păcate, nu pot să-ţi dau niciun coechipier, aşa că vei acţiona singur, fără întăriri!
Agentul principal spuse cu un entuziasm sincer:
- Vă mulţumesc pentru încredere, n-am să vă dezamăgesc. M-am gîndit că dacă tipii tărăgănează data declanşării mitingului să mă infiltrez printre ei şi să acţionez ca agent provocator!
Răduleasa căscă şi-şi reluă legănatul:
- În regulă... poţi să acţionezi cum vreau muşchii tăi, tot ceea ce mă interesează este un rezultat palpabil, dar ai grijă alegeţi o acoperire adecvată, deghizările în acordeonist sau cerşetor sunt fumate de multişor!
- Am înţeles, şefu, palpabil şi adecvat, să trăiţi!
- Bon, acu eşti liberă să pleci, eu mai rămîn o jumătate de oră să testez chestia cu relaxarea neuromotrică!
Cînd ieşi îl zări pe colegul său, Flinteşteanu, tolănit pe o băncuţă, răsfoind o gazetă.
- Salut, Gogule, vii diseară la meci? îl întrebă el. E derbyul Steaua-Dinamo şi precis se lasă cu cafteală între galerii!
- N-am timp, trebuie să mă ocup de-o chestie urgentă!
Flinteşteanu îi făcu cu ochiul:
− O gagică, las că ştiu eu! Pot să te ajut cu ceva? Tot n-am ce face diseară, nevastă-mea are hachiţe, probleme cu menopauza!
"Ar fi culmea, îşi spuse să-l iau pe obsedatul ăsta cu mine" şi continuă cu voce tare:
- Mersi, Nelule, dar mă descurc şi singur!
Cînd ajunse în piaţa Universităţii constată că toate frontoanele şi faţadele clădirilor erau acoperite de un sul enorm de ceaţă. O pîclă violetă, densă şi rece, străbătută de pîlpîirile neoanelor şi fasciculele portocalii ale farurilor, se lăsase peste oraş.
"Exact ca-n Bacovia, oftă Bălosu, amurgul tot e violet"!
Deodată începu să ningă cu fulgi albi, mari şi transparenţi care cădeau fără să se topească pe caldarîm, pe capotele autoturismelor şi pe acoperişuri. Prinse unul din zbor şi citi scurtul mesaj de pe hîrtiuţă: V-AŢI SĂTURAT DE MINCIUNI, CORUPŢIE ŞI INCOMPETENŢA CELOR CARE NE CONDUC? A VENIT MOMENTUL SĂ LE SPUNEM NU TUTUROR CELOR CARE VOR SĂ ÎNTOARCĂ ŢARA ÎN TRECUTUL COMUNIST. ADUNAŢI-VĂ MÎINE SEARĂ ÎN PIAŢA UNIVERSITĂŢII CA SĂ NE RECÎŞTIGĂM LIBERTATEA!
Un nod mare i se puse în capul pieptului şi inima îşi înteţi bătăile. Simţi că-l lua cu ameţeală şi se sprijini de un stîlp de electricitate murmurînd:
"Da, a venit clipa să demonstrez că nu sunt un simplu agent de poliţie!"
Se întoarse acasă şi începu să se pregătească cu minuţiozitate pentru ceea urma să devină momentul de vîrf al activităţii sale de urmărire. Întîi încercă peruca, una scumpă, confecţionată din păr natural. După ce pieptănă conştiincios fiecare şuviţă constată mulţumit că din oglindă îl privea chipul unui ins cu plete neîngrijite şi alură de hipiot. Un tricou ponosit cu semnul păcii pe piept şi jachetă din piele roasă şi plină de fermoare îi completară deghizarea. Îşi îndesă în buzunare două tuburi de spray paralizant şi se întinse pe pat, cu faţa în sus şi ochii aţintiţi în tavan. Rămase aşa, controlîndu-şi muşchii, inspirînd şi expirînd rar, aproape fără să clipească cam jumătate de oră după care formă numărul de telefon al Analenei. Cînd auzi vocea fetei în receptor îşi duse pumnul în dreptul gurii şi vorbi cu o voce înfundată.
"Ponce de Leon? Aici e Hernando de Soto. Aştept instrucţiuni!"
"Okay, de Soto, răspunse Analena, serbarea începe mîine seară la şapte fix. Tu ai sarcina să-l ajuţi pe Bogdan să monteze bomba, te duci mîine la 12 fix la Hanul cu Tei... terminat!"
"Am înţeles... terminat!"
Bălosu îşi petrecu restul nopţii într-un somn agitat. Visă că se afla într-un spaţiu larg, înconjurat de ruine, trîmbe de fum negru şi gros acopereau cerul, rămăşiţele clădirilor erau învăluite de flăcări, însă el înainta neabătut cu obrazul pîrlit şi plin de funingine spre ghizdurile din beton ale unei fîntîni arteziene. Îşi întinse palmele căuş, le umplu cu apa străvezie şi sorbi o înghiţitură lungă. Din mijlocului şuvoiului se ridică încet, cu mişcări lascive, trupul aproape gol al Analenei. Ea îi zîmbi şi, cu palmele lipite de sînul stîng, rosti clar rotunjindu-şi buzele cărnoase: "Te iubesc, te iubesc forevăr!"
(va urma)