Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Şantier

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Monologul Bufonului / Le monologue du Bouffon


Gigi Căciuleanu

28.07.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Încremeniţi Şi staţi Voi Ape călătoare
Pământ nimicitor Cu val şi vânt de foc
Furtuni de lemn mocnit tunând în depărtare
Voi fulgere Voi oameni grăbiţi din loc în loc

Opriţi-vă din fugă savanţi ai disperării
Regine ale cărnii Valeţi ai nimănui
Tăiată este calea Iar liniştea cărării
a dispărut de mult din munţi Să nu-i mai sui

Opriţi-vă la vreme Opriţi şi vremea Timpul
Un vis măcelărit n-ai cum să-l mai învii
De ai uitat să zbori De ţi-ai distrus Olimpul
Cerşeşte stropi de viaţă prin dunele pustii

Atât ţinta poftită orbeşte Cât şi goana
se sting Se duc topite cu cât mai iute fugi
Ca ceara lumânării aprinsă la icoana
sub care plâng la fel Şi împăraţi şi slugi

Nisipuri mişcătoare Clepsidre Cranii goale
Sunt astăzi năpădite de salamandre reci
Bătrânul rege Lear Cu scâncete domoale
Se stinge ca un soare Privind lumea din beci



Arrêtez vos tumultes Stagnez eaux Ne coulez plus en vain
Et toi Terre destructrice Avec tes rafales de vent et vagues de feu
Vous Tempêtes de bois putride qui retentissent au loin
Foudres et tonnerres Terriens effarouchés courant de lieu en lieu

Arrêtez de galoper savants du désespoir
Reines de la chair Valets des rois inexistants
Dans les montagnes Les sentiers et leurs silences noirs
vous empêchent de grimper Car disparus depuis longtemps

Arrêtez-vous à temps Figez le temps Car on ne peut
jamais ressusciter un rêve tué en pure perte
Il ne te reste Si tu ne sais plus voler - pour avoir détruit tes dieux -
Qu'à mendier des gouttes de vie à travers les dunes désertes

Plus on s'acharne Et plus la course Ainsi que la cible désirée à tout prix
S'évanouissent Et fondent mourant comme de la la cire
d'un cierge brûlant sous l'icône devant laquelle pleurent aussi
bien Les humbles serviteurs que les chefs des empires

Sables mouvants Clepsydres Crânes aux yeux creux sous les arcades
Sont submergés aujourd'hui par des salamandres froides
Alors que le roi Lear geint Et s'éteint Comme un vieux soleil fou
En lorgnant le monde de sa couche fétide Du fond d'un trou
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer