A maicii sale moarte Cerul vărsa şi el lacrimi amare
În timp ce peste nori Cu lăncii lucitoare
Păzeau porţile raiului Arhanghelii ostaşi
Secole mai târziu Acum când a luat foc
Templul Maicei Sfinte şi al poetului Hugo
Se naşte-n sufletu-mi un requiem de solitar prooroc
Nu Nimeni n-are dreptul să creadă că n-avem încotro
Se poate Da Sfâşia a destinului natră
Ca lumea-ntreagă să ştie Să o ştie
Că un suflet Chiar dacă e făcut din piatră
Nu are cum De flăcări De tot Mistuit să fie
Lorsque Mozart pleura sa mère à Saint Eustache
Le ciel versait des larmes aussi
Et les Archanges parés des armes de l'âme
Faisaient le guet aux portes du Paradis
Des siècles Des années plus tard Aujourd'hui
Lorsque le feu prenait à Nôtre Dame
J'ai cru devoir hurler un Requiem solitaire
Pour que l'on sache partout Pour que l'on sache
Qu'une âme
Fût-elle en pierre
Ne peut jamais partir en flammes