în cartierul de sud era super simplu
să vii pe lume
mama ta cunoştea un poştaş
care putea vorbi direct cu barza
şi îi spunea să te aducă
după aia creşteai hodoronc-tronc
te jucai cu tot felul de copii
în amintiri alb-negru
spuneai bună ziua cu o voce subţire
tuturor vecinilor şi nevecinilor
ca şi cum ai fi dat
jos pălăria într-un film mut
şi visai multe momente cheie
de exemplu prima dată când ai deschis
ochii şi ai văzut-o pe mama ta
tu nu ştii că ai trăit asta
nici multe alte stop-cadre gri
în care singura culoare radiază
de la câte o cola roşie
viaţa ta se derulează ca o reclamă
cei mai buni doi prieteni te iau
în braţe când te hotărăşti să dispari
din orăşelul copilăriei
cel mai greu e să îţi asculţi căsuţa vocală
sau pe tine pentru că mereu ţi se pare
că nu eşti tu acela
îi promiţi iubitei tale că o să vii să o vezi
cum cântă în corul bisericii
şi vii
filmezi fiecare clipă ca un părinte mândru
ajungi acasă şi editezi totul - dai pe mut
şi adaugi alt soundtrack total nepotrivit
te întinzi pe spate şi prin pleoapele
închise îşi face loc portocaliul lustrei
când adormi revii la amintirile zilei
totul e alb-negru şi pe mut
la care visul adaugă un soundtrack
total nepotrivit
în cartierul de sud era super simplu
să vii pe lume
ştiu asta de parcă aş fi venit
pe lume de două ori
când tot ce am făcut de fapt a fost
să vin nepotrivit pe două lumi
cei mai buni doi prieteni mă ţineau
în braţe când am plecat
din orăşelul copilăriei
şi de-atunci totul s-a deşirat
în urma mea
fără cântec
fotomontaj by Simina Pitur