Une bulle de savon sulfureux

N-am niciun partis pris la niciun party plin cu foste. Eu vin pentru tine, știi. Tu nu ești niciodată acolo. Sau abia pleci. C'est parti. Mă găsești acolo unde băutura nu costă, singur, ghemuit într-un colț, învelit în pături de fum. Stau nepotrivit, picior peste picior peste picior, ca un copac de cafea aplecat mângâios peste umbra sa, și câteodată și peste tine-amintire. Stau nepotrivit inclusiv acum. Dacă mă mai citești, scrie-mi.

Ți-am auzit într-o seară numele la casetofon. M-am învelit într-un plasture mare cocon și am adormit. De curând visez recurent trenuri cu încărcătură emoțională cu itinerariu translucid prin trecutul apropiat, în care nu mă știu și nu mă salut cu nimeni, ce ușurare. În care nu mă întreabă nimeni ce am în ghiozdan. Și trenurile astea se strică, se înnoadă și duc la tine. Cu o faux-viteză pentru observatorul mediu, care râde de mine în problema de fizică. În realitate stau pe loc. Stau nepotrivit, picior peste picior peste picior, ca un copac de cafea aplecat mângâios peste umbra sa, și câteodată și peste tine-amintire. Stau nepotrivit inclusiv acum. Dacă mă mai citești, scrie-mi.

I-au învelit lui George picioarele în folie de aluminiu și l-au băgat la microunde. La noi în casă le punem nume puilor întregi cumpărați, ca să ne simțim de căcat și să mâncăm mai puțin. Am slăbit șapte kilograme de când m-am întors la ai mei. Arăt a-ntâia. Marțea mă rulez excesiv în folie de aluminiu, până devin o bilă uriașă. Îți plăceau floricelele și toate prostiile, m-am hotărât să mă fac asta. Am o poziție fetală în bila mea de aluminiu, pregătit să renasc împrăștiat, după douăj de minute la două sute de wati. Și chiar și așa, parcă stau nepotrivit, picior peste picior peste picior, ca un copac de cafea aplecat mângâios peste umbra sa, și câteodată și peste tine-amintire. Stau nepotrivit inclusiv acum. Dacă mă mai citești, scrie-mi.

George prietenul meu adevărat nu puiul se urcă în trenuri adevărate, în cele care nu ajung la tine decât coincidental, în cele cu priveliști frumoase pe geam în care citești Paula Hawkins și conversezi cu femei străine la vârsta a treia. Oricât ar fi învelit-o meticulos în ziare de la revoluție ale lui bunicăso, din ghiozdanul lui George miroase a cărămidă de hașiș, iar el stă pe ghiozdan căcat la cur și își bagă dropsuri mentos semisupte în buzunare să fie fresh. În tren miroase a pișat și a vârsta a treia, un soi de miros ciudat de ceară, cu care explici copiilor mici moartea, cu care te îndepărtezi pe tine de ea, cât timp te ascunzi în damfuri de parfumuri contrafăcute care nu-s niciodată în armonie cu PH-ul tău. E ospeție în tren pe o păturică un nene scoate un săsesc împuțit o franzelă mare un borcan de muștar boabe ceapă roșie și o putinică de brânză. Îi face semn lui George cu mâna, dar el strâmbă lejer din nas în semn că nu.

Avantajul pentru un iubitor de salam este faptul că există atât de multe tipuri diferite de salam din care să alegi că niciodată nu va trebui să mănânci de două ori același salam. Există sute de denumiri de salam provenind din fiecare regiune a lumii, cu și mai multe variații unice fiind create în fiecare zi, de la salam picant la salam uscat sau salam de vin. Asta înseamnă că ți-ai putea petrece întreaga viață mâncând câte un salam pe zi și totuși nu vei putea să le încerci pe toate...

Ce este salamul?

Înainte de a te decide să pornești într-o aventură în căutarea salamului perfect, este important să cunoști adevărata definiție a salamului. Cuvântul salam există de secole și este derivat din cuvântul italian "salume", care se referă la toate tipurile de carne sărată.
Cele trei componente principale care disting diferitele tipuri de salam sunt ingredientele, felul în care este tăiată carnea și modul în care este pregătită.
Este important însă de menționat că salamul poate fi o mâncare extrem de calitativă dacă este preparată bine, cu carne de calitate. Spre deosebire de parizer, salamul este un tip de mezel putin mai scump dar si mai bun din punct de vedere calitativ.

Diferite tipuri de salam

Acum că știi ce este salamul, este timpul să faceți cunoștință cu unele dintre cele mai populare și mai iubite tipuri de salam de acolo.

Salam Felino

Salamul Felino, cunoscut și ca "regele salamului", provine dintr-un orășel din Italia numit... ai ghicit, Felino! Acest salam este cunoscut pentru consistența sa netedă și aroma uluitoare, bogată în boabe de piper și vin. Acest salam delicat este puțin condimentat și învechit lent pentru a scoate o aromă dulce. Adesea pare roșu aprins atunci când îl tai, având carne de porc macră măcinată grosier și bucăți de grăsime întregi în salam. Când îl servești, îți recomandăm să tai fiecare felie la o grosime medie. Astfel vei obține echilibrul perfect între boabe de piper și grăsime.

//

George răsuflă ușurat și își scoate dropsurile slinoase proaspăt scămoase din buzunarele jeanșilor și-ar dori să deschidă ghiozdanul acum. Să-și bage capul în el, cel puțin. Să inspire adânc. Orice numai să scape de corvoada mezelurilor din trenul normalității. Transpirație discretă. Tot ce-i minunat în lume. Ceapa și brânza iuțesc fatidic aerul rămas al compartimentului neaerisit. Linii crayola pe oglinda băii trenului, inspirație cu respirația tăiată. Să tragem totuși linia de mascara, linia de demarcație între contingent și sigur, să terminăm misterul Schrödingerian al blocului de hașiș marocan, să coborâm în pustiu la dracu, la aer curat. Peisajul de pe geam trece în negative, cerul continuă să se miște cu viteza trenului, trenul începe să stea cu viteza cerului, lanuri întinse de alge împuțite, un sat în flăcările amiezii pudrat cu iarbă de grâu, lacul natural de benzină-curcubeu, la marginea lui eu, la tine marginea mea. O imagine apocaliptică, coboară acum, vezi dublu. Oprește-te aici din citit, coboară. E a nu știu câta oară când povestea se duce dracului și ne întoarcem la tine. Itinerariu înnodat îmbrățișare strânsă sfârșitul lumii. O altă problemă de fizică-hippie în care trenul pur și simplu refuză să-mi dea la calcul. Unde ești. Alo. Te sun sincer, dar nu sună și de la boxa primăriei (care e și așa departe) se aude în surdină Impossible de la James Arthur și eu plâng pe macadam cu o sacoșă de lapte cu care refuz să mă întorc. E 2013 încă puțin, dacă scap pe jos franzela mă prefac că nu s-a întâmplat, o suflu magic curat și o pun apoi pe masă și uit să spun cuiva ce s-a întâmplat. Nimeni nu te ceartă pentru ce nu știe, știi.

Te plimb prin mine, prin coridoare ampulea cu gândul să te muți aici, dar adevărul e că sunt plin. Și chiar și cu tine înăuntru, la fel de gol sunt. Suntem în 2004, am 4 ani. Mă duc la aprozar nud ca pedeapsă pentru că le-am arătat "trompa" cum a zis educatoarea unor colegi din paturile vecine de grădi la ora de somnic. Credeam că sunt prietenii mei adevărați, habar n-au să aprecieze un peep show a-ntâia. M-au dat în gât. Iar mama a găsit lecția perfectă în toată tărășenia. Știa că mi-e rușine de doamna Adela vânzătoarea de la aprozar, Dumnezeu s-o ierte. Și așa era. M-am dus bocind. Am luat pâinea. Am scăpat-o pe jos, am suflat curat peste ea, nu le-am spus alor mei. Am pus-o pe masă. Cui pe cui. Mi-am uscat apoi plânsul.

Ani mai târziu mă duc la primul peep show din viața mea în Amsterdam, într-un weekend lejer, abia mutat acolo. Mi se destăinuie privitul prin gaura cheii și mi se demitizează copilăria. Îmi amintesc tot așa super vivid-flashy că m-am mai dus după pâine gol pușcă și în Suceava la un moment dat, cu aceeași rușine. Rușine pe care o resimțeam acum, îmbrăcat fiind, empatic fiind cu aceia care n-o simțeau. Nu mă coafează genul ăla de showuri, așa că ies. Pisoare în mijlocul trotuarului. Abracadabra. Mă aplec să îmi leg șireturile în fața unei vitrine. Păpușa dezumanizată convențional dinăuntru își face gif-ul specific, muah muah type beat plus mimă de muie, apoi ciocănește să-mi atragă atenția, pentru că-l făcuse în van. Iese puțin în ușe, mă cheamă înăuntru languros, spun mulțumesc frumos, altădată. Nu că nu aș vrea, dar nu prea vreau.

Un prieten venit în vizită acolo îmi zice că-s bombonel, că sigur dacă mă uit vreo cinșpe secunde în oricare vitrină, the goo-goo dolls o să mă tragă acolo să mă ciufulească, și-o să mă și facă pe gratis, că-s simpatic rău. Râd, dar îi dau dreptate. Totuși eu și la chestiile astea sunt romantic, știi. Probabil mi s-ar pune pata pe vreuna, aș intra la ea să vorbim, să-mi zică despre ea, că-mi pasă. Mi-ar păsa. Aș scoate-o în oraș după muncă. La film sau. All you can eat sushi edition. Aș vrea să ajung ăla cu care nu-și face meseria. Ăla cu care nu fake-uiește nimic. Ăla pe care îl așteaptă seara și pentru care îi e drag și mai poate o tură mediocră care devine magică dă-n sentiment. Ăla cu sentimentul, siempre. Dar pentru ce mi-e dat acum, probabil că aș intra, m-aș așeza, m-aș face comod și aș ruga-o să-mi asculte poeziile. Și să-mi dea feedback pe niște euro în plus. Poeziile despre tine, vezi tu. Aiurea rău. Știi ce zic.

Handicapul și superputerea mea - dragostea pentru tine. Mă ține într-o bulă de săpun cu sulf, mă apără de prezent și de mine însumi. Dar tot mă face să stau nepotrivit în mine însumi. Stau nepotrivit, picior peste picior peste picior, ca un copac de cafea aplecat mângâios peste umbra sa, și câteodată și peste tine-amintire. Stau nepotrivit inclusiv acum. Dacă mă mai citești, scrie-mi.

//

E soare e vara trag linii de mascara pe curul tău iubito și toate amintirile mele sunt groovy. Evit-o. Fum de mici în plămâni, mă ia rău, merg amețit tras de un fir muzical de ață, pe un playlist de la tine. Sar etape țopăi. Bucurie scratch n cut. Răni de suprafață. Îți zic 'te iubesc' pentru prima dată și mă leg de asta ca păstârnacul în legăturile mixt-nepotrivite anti-rasismul legumelor, bomba capitalismului astăzi. Se repetă totul. Oprește-te și coboară la prima. Haos. Haos frumos. Haos controlat. Pe mine în mine mă ține doar idealul. Pentru orice altceva, sunt doar de închiriat. Stau nepotrivit, picior peste picior peste picior, ca un copac de cafea aplecat mângâios peste umbra sa, și câteodată și peste tine-amintire.

//Mon handicap et mon superpouvoir - l'amour pour toi. Elle me maintient dans une bulle de savon sulfureux, me protège du présent et de moi-même. Mais cela me rend toujours mal à l'aise en moi-même. Je m'assieds maladroitement, jambe sur jambe sur jambe, comme un caféier penché sur son ombre, et parfois sur ton souvenir. Je suis assis de manière inappropriée même maintenant. Si tu me lis encore, écris-moi.//