Confusion. Isolation. Unbelievable. Questions.

Într-un timp al izolării am văzut lucrurile altfel. Am simțit singurătatea altfel. Am multiplicat sau am suprapus imagini într-o radiografie suprarealistă a unui prezent ambiguu.

Seriile de fotografii despre confuzie, izolare, necredință și întrebări au apărut ca un rezultat firesc al anului 2020, un an pandemic care n-a semănat cu nimic din ce am trăit până acum. Mi-am ordonat arhivele de fotografii și am scos de acolo un timp pe care l-am reinterpretat pentru că ceea ce era înainte firesc acum nu mai e. Așadar am revizitat muzee și opere de artă fotografiate de mine și fotografii din workshopurile mele de fotografie și le-am reinventat.


Am pus împreună elemente mai mult sau mai puțin potrivite pentru că am simțit nevoia să ilustrez senzația de echilibru și disconfort. Deși confuzia, izolarea, necredința și întrebările par că dau un atac împotriva esteticii, a previzibilului sau al normalității, cred că nu e deloc așa. Cred că așa arată gândurile și emoțiile noastre: vii, impure, pline de contraste, dar echilibrate. Echilibrul e fragil și îndrăzneț pentru că aduce împreună contrarii.


În realitate eu, Gaudi, Da Vinci și asiatica din colaj nu ne-am întâlnit niciodată, dar s-au întâlnit gândurile noastre. Imaginea acestei întâlniri, pentru un moment, a arătat așa. E un joc de imagini și de emoții, e ca un fel de limbaj comun între generații.


Mi se pare o provocare permanentă jocul cu imaginile. Ce vedem și cum suntem văzuți? Comunicăm mai mult prin imagini decât prin cuvinte. Imaginile ne apropie, ne învață, ne sperie, ne atrag. Imaginea poate lua forma oricărei emoții.


Când am spus un pistol în mâna Salvatorului Lumii de Leonardo Da Vinci m-am întrebat: e de necrezut? Nu cred că azi mai poate fi ceva de necrezut. Așa a luat naștere seria Unbelievable. Câteva personaje din tablouri recognoscibile îndreaptă un pistol înspre public. Am ales un gest care sfidează așteptările publicului, nu publicul în sine.


Senzualitatea din privirea Fetei cu cercel de perlă de Johannes Vermeer din 1665 a devenit, în colajele mele, răceala și compasiunea unor personaje ale prezentului care au, de data asta aerul unor personaje din cinema (poate Clyde din Bonnie & Clyde sau poate ceva din personajele din Casa de Papel)


În colajele mele am explorat ideea de judecată, de libertate și de liber arbitru. Un nud realizat de Wojciech Gerson în 1895 are background american și un pistol în mână.


Am esențializat ruga într-un cadru minimalist, așa cum m-a inspirat perioada de izolare. Am creat un spațiu rece, gol animat de o pereche de mâini care se roagă. La infinit.


Pentru seria Question am primit cele mai multe întrebări care de obicei începeau cu "De ce?". Cred că absența chipului a scos privitorii din zona de confort, a înspăimântat și a servit drept oglindă. Ce pune mintea noastră acolo unde nu mai e imaginea cu care suntem obișnuiți? E un exercițiu bun pentru ieșirea din zona de confort. Cum citim corpul fără chip? Unde mai citim emoțiile? Ștergând trăsăturile feței, arăt de fapt cât de mult înseamnă ele, ca și gesturile pentru exprimarea emoțiilor.


E o senzație profundă de gol în seria Questions. Am ales să depersonalizez aceste figuri ca să arăt cât de importantă este expresia feței și cât de mult se bazează limbajul nostru pe imagine.


Închei cu o imagine din seria Isolation. Mă întorc la punctul de la care am pornit. La izolarea din 2020 și la pandemia care ne-a răsturnat firescul, l-a reinventat și ne-a schimbat într-un fel pe care încă nu îl cunoaștem.


Lucrările din seriile mai sus din seriile Confusion. Isolation. Unbelievable. Questions. sunt disponibile pe artmajeur.com/botofei