Confusion. Isolation. Unbelievable. Questions.

Într-un timp al izolării am văzut lucrurile altfel. Am simţit singurătatea altfel. Am multiplicat sau am suprapus imagini într-o radiografie suprarealistă a unui prezent ambiguu.

Seriile de fotografii despre confuzie, izolare, necredinţă şi întrebări au apărut ca un rezultat firesc al anului 2020, un an pandemic care n-a semănat cu nimic din ce am trăit până acum. Mi-am ordonat arhivele de fotografii şi am scos de acolo un timp pe care l-am reinterpretat pentru că ceea ce era înainte firesc acum nu mai e. Aşadar am revizitat muzee şi opere de artă fotografiate de mine şi fotografii din workshopurile mele de fotografie şi le-am reinventat.


Am pus împreună elemente mai mult sau mai puţin potrivite pentru că am simţit nevoia să ilustrez senzaţia de echilibru şi disconfort. Deşi confuzia, izolarea, necredinţa şi întrebările par că dau un atac împotriva esteticii, a previzibilului sau al normalităţii, cred că nu e deloc aşa. Cred că aşa arată gândurile şi emoţiile noastre: vii, impure, pline de contraste, dar echilibrate. Echilibrul e fragil şi îndrăzneţ pentru că aduce împreună contrarii.


În realitate eu, Gaudi, Da Vinci şi asiatica din colaj nu ne-am întâlnit niciodată, dar s-au întâlnit gândurile noastre. Imaginea acestei întâlniri, pentru un moment, a arătat aşa. E un joc de imagini şi de emoţii, e ca un fel de limbaj comun între generaţii.


Mi se pare o provocare permanentă jocul cu imaginile. Ce vedem şi cum suntem văzuţi? Comunicăm mai mult prin imagini decât prin cuvinte. Imaginile ne apropie, ne învaţă, ne sperie, ne atrag. Imaginea poate lua forma oricărei emoţii.


Când am spus un pistol în mâna Salvatorului Lumii de Leonardo Da Vinci m-am întrebat: e de necrezut? Nu cred că azi mai poate fi ceva de necrezut. Aşa a luat naştere seria Unbelievable. Câteva personaje din tablouri recognoscibile îndreaptă un pistol înspre public. Am ales un gest care sfidează aşteptările publicului, nu publicul în sine.


Senzualitatea din privirea Fetei cu cercel de perlă de Johannes Vermeer din 1665 a devenit, în colajele mele, răceala şi compasiunea unor personaje ale prezentului care au, de data asta aerul unor personaje din cinema (poate Clyde din Bonnie & Clyde sau poate ceva din personajele din Casa de Papel)


În colajele mele am explorat ideea de judecată, de libertate şi de liber arbitru. Un nud realizat de Wojciech Gerson în 1895 are background american şi un pistol în mână.


Am esenţializat ruga într-un cadru minimalist, aşa cum m-a inspirat perioada de izolare. Am creat un spaţiu rece, gol animat de o pereche de mâini care se roagă. La infinit.


Pentru seria Question am primit cele mai multe întrebări care de obicei începeau cu "De ce?". Cred că absenţa chipului a scos privitorii din zona de confort, a înspăimântat şi a servit drept oglindă. Ce pune mintea noastră acolo unde nu mai e imaginea cu care suntem obişnuiţi? E un exerciţiu bun pentru ieşirea din zona de confort. Cum citim corpul fără chip? Unde mai citim emoţiile? Ştergând trăsăturile feţei, arăt de fapt cât de mult înseamnă ele, ca şi gesturile pentru exprimarea emoţiilor.


E o senzaţie profundă de gol în seria Questions. Am ales să depersonalizez aceste figuri ca să arăt cât de importantă este expresia feţei şi cât de mult se bazează limbajul nostru pe imagine.


Închei cu o imagine din seria Isolation. Mă întorc la punctul de la care am pornit. La izolarea din 2020 şi la pandemia care ne-a răsturnat firescul, l-a reinventat şi ne-a schimbat într-un fel pe care încă nu îl cunoaştem.


Lucrările din seriile mai sus din seriile Confusion. Isolation. Unbelievable. Questions. sunt disponibile pe artmajeur.com/botofei