În parc. Pe pajiştea mare. Unii îi zic Pajiştea câinilor, alţii Pajiştea copiilor.
Azi e aproape goală. În afară de noi, mai sunt doar trei adulţi senini, purtând mască. Discută liniştiţi şi par într-un acord deplin şi senin. Poate pentru că nu au nici câini, nici copii.
Curioasă să aflu ce-i uneşte, trimit mingea spre ei, apoi merg să o iau. Unul din ei tocmai le explică celorlalţi:
- La ei nici bulionul nu e acelaşi.
Nu apuc să mai aflu unde-i mai bun bulionul. La ei, sau la noi?
Cei trei dispar în spatele copacilor, pe una dintre alei, şi rămânem singuri pe pajiştea mare.