1000, 7000... Cum se face, nu ştiu, însă legătura mea cu LiterNet-ul a început exact în ziua de 07-01, acum 17 ani, deci rezonez prin 1 şi 7 cu aniversarea de acum. Lăsând gluma la o parte, trebuie să recunosc că acea primă întâlnire m-a luat prin surprindere. Tocmai publicasem la Editura Compania o carte pentru copii - Marty învaţă muzica -, şi m-am trezit cu o cronică extrem de flatantă (vă arăt de ce), scrisă de un necunoscut mie... Răzvan Penescu.
"Nicole Sima e un Leonard Bernstein al hârtiei, explică cu dragoste de cuvânt şi de cititor, se simte bine alături de inocenţa şi uimirea continuă a copiilor, ştie să audă întrebările lor şi îi place să scornească răspunsuri care fac din muzică o părticică de viaţă şi nu un obiect de muzeu." (Nicole-Sima-Ioana-Scorus-Razvan-Penescu/Marty-martianul-muzicant)
Ce a urmat în aceşti 17 ani? Ce mi-a dăruit LiterNet-ul? Generozitate, inspiraţie, bucurie, autocunoaştere, sinceritate, prieteni, mândrie.
Generozitate, pentru că mi-a adăpostit, şi încă o face, poveşti din viaţă, de la relatări ad-hoc, aşa cum au fost lacrimile pe care le-am vărsat la moartea arţarului din curtea noastră, până la aspecte din viaţa celor apropiaţi, cu care conversez deja de câteva luni bune, în ciclul de interviuri: Conversaţii cu oameni dragi.
Nicole-Sima/Artarul-nostru
Nicole-Sima-Mircea-Ulubeanu/Conversatii-cu-oameni-dragi-Unde-se-sparg-valurile-din-Marea-Neagra
Inspiraţie, pentru că mă provoacă, aşa cum a făcut-o atunci când mi-a pus în faţă picturile Iulianei Vâlsan şi, după ce le-am privit şi admirat ore întregi, am reuşit să scriu o cărticică pentru copii (şi nu numai pentru ei!) - Povestea măgăruşului.
Nicole-Sima-Iuliana-Vilsan/Povestea-magarusului
Bucurie, pentru că m-a ajutat să descopăr cât de mult îmi place să scriu, să zâmbesc şi să le aduc şi celorlalţi zâmbete pe buze. Este de ajuns să vă spun cât de mult m-am distrat cu Alfabetul vesel - acea "idee creaţă" pe care am propus-o LiterNet-ului (lui Răzvan Penescu, evident) şi, deşi nu ştiam ce va ieşi, am pariat amândoi pe reuşită şi am avut la dispoziţie o rubrică săptămânală, cu câte o proză scurtă pentru fiecare literă a alfabetului, de la A la Z. Când proiectul s-a terminat, am regretat că nu suntem chinezi, ca să fi avut mai multe litere la îndemână.
Alfabetul-vesel
Autocunoaştere. Uneori te poţi cunoaşte mai bine dacă cineva din afară te ajută să te "scoţi" la suprafaţă. A făcut-o cu măiestrie şi talent Ioana Scoruş. Acum, când ştiu că avea încă de pe atunci vocaţia de psiholog, nici nu mă mir cât de uşor m-a făcut să vorbesc într-un interviu de excepţie.
Ioana-Scorus-Nicole-Sima/Am-ajuns-la-varsta-la-care-am-inteles-ca-nu-mai-e-timp-de-pierdut-si-trebuie-sa-scot-la-lumina-tot-ce-e-mai-bun-in-mine
Sinceritate. Când m-a întrebat Ioana cât la sută din mine se regăseşte în ceea ce scriu, i-am răspuns pe loc, fără să clipesc: sută la sută, fie că personajul meu este un marţian, ca Marty, sau un măgăruş urechiat. În cuvintele lor, în simţirea lor sunt eu şi numai eu. Cum altfel? Ar fi spus măgăruşul meu cele de mai jos dacă nu i le-aş fi "suflat" eu?
Văd binele,
Pentru că
Nu vreau
Să văd răul.
Văd lumina,
Pentru că
Nu vreau
Să văd întunericul.
Nemărginirea albastră
În locul
Haosului negru,
Soarele roşu
Opus
Cenuşiului apăsător,
Verdele crud al ierbii
Şi nu
Tristeţea galbenului veşted.
Şi toate astea
Deoarece visez
Că
Văd:
- Binele,
Pentru că
Nu există
Răul;
- Lumina,
Pentru că
Nu există
Întunericul
Şi, mai ales,
- Albul,
Culoare spectrală,
Izvorât din
Lacrimile mele
De bucurie!
Pentru că
Nu vreau
Să văd răul.
Văd lumina,
Pentru că
Nu vreau
Să văd întunericul.
Nemărginirea albastră
În locul
Haosului negru,
Soarele roşu
Opus
Cenuşiului apăsător,
Verdele crud al ierbii
Şi nu
Tristeţea galbenului veşted.
Şi toate astea
Deoarece visez
Că
Văd:
- Binele,
Pentru că
Nu există
Răul;
- Lumina,
Pentru că
Nu există
Întunericul
Şi, mai ales,
- Albul,
Culoare spectrală,
Izvorât din
Lacrimile mele
De bucurie!
Prieteni. Da, prieteniile despre care vorbesc nu înseamnă văzut, stat la o cafeluţă, nici măcar vorbit la telefon. Cu toate astea, legătura creată pe calea LiterNet mă face să spun, cu mâna pe inimă, că acestea sunt tot prietenii pe cât de frumoase, pe atât de valabile. Cred că Răzvan va fi de acord. Apropo! Sper că nu voi fi uitat să o felicit pe Ioana pe 07-01, de Sfântul Ion. Ar fi pentru a 17-a oară... haha...
Mândrie. Cum să nu mă umflu-n pene când intru pe lista autorilor LiterNet şi îmi văd numele în cea mai selectă companie? Aţi zis ceva? Vreţi să spuneţi că apărem în ordine alfabetică? Nu vreau să ştiu! Pe mine mă veţi găsi lângă Shakespeare. Asta contează!
LA MULŢI ANI, dragă LiterNet!
Îţi mulţumesc că exişti!
*
Pe 31 decembrie 2020, LiterNet a împlinit 1.000 de săptămâni / 7.000 de zile de la lansare. Aşteptăm poveşti despre întâlnirea voastră cu LiterNet în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Dacă v-am fost importanţi în vreuna din clipele vieţii voastre, faceţi o postare despre LiterNet pe reţelele sociale şi taguiţi un număr de prieteni egal cu numărul de ani care au trecut de când v-aţi întâlnit cu LiterNet. Ca să daţi la rândul vostru mai departe ceea ce a fost făcut să circule la cît mai multă lume. (Redacţia LiterNet)