Lumină, întuneric, lumină. O oră mi-a luat să mă mişc. O femeie trecută de 50 de ani plângea la picioarele mele. Mi-a spus că e soţia mea şi că zilnic a stat lângă mine. A intrat o asistentă blondă. Era să scape perfuzia când a văzut că sunt conştient. Soţia mea m-a sărutat pe frunte. Nu ştiam cine sunt şi le-am rugat să nu-mi spună. Nu mă interesează. Am privit-o iar pe cea care mi-a fost alături şi, deşi nu simţeam nimic pentru ea, mi-am jurat că mă voi strădui să fiu bărbatul lângă care a îmbătrânit.
