Era un copil liniştit, ascultător. Şi aproape invizibil. Mama lui îl vedea când îl chema la masă şi seara când îl băga în pat. Tatăl lui îl vedea o dată pe zi. Se ducea spre el, îi ciufulea părul şi îl întreba sec: Ce faci, bărbate? Până să răspundă, tatăl pleca. Într-o zi, dintr-o greşeală fericită, a spart un geam. Deodată, ambii părinţi au venit spre el, unul cu vorbe, altul cu palme. Nici nu mai conta. Îl vedeau. De atunci s-a făcut văzut în fiecare zi. Şi acum se face. Îl văd un psihiatru şi doi psihologi.
