Plâng. Cum să nu plâng. Îmi înghit lacrimile de necaz şi de foame. Luni salată. Marţi jumătate de ou de prepeliţă cu o lingură de brânză dietetică. Miercuri şi vineri post negru. Doar apă. Şi aia după şapte seara. Joi mere toată ziua. Dar fără coajă, că îngraşă. Sâmbătă iar salată şi optzeci de abdomene. Cum dracu să nu plângi când ai un tort în faţă şi nu e duminică, ziua ta de carbohidraţi? Notă post-tortem: gata, nu mai e, l-am mâncat pe tot. Asta e, m-am lepădat de dietă, viaţa e prea mişto.
