MiniTEXTE. Episodul 3 - Bella şi rochia fermecată

Introducere în ideea MiniTEXTE-lor (scrisă de Ana Cucu-Popescu) aici.
 

Despre Sonia Sîrbu
Vine din Craiova şi, în ciuda faptului că are doar 10 ani, Sonia e pasionată de diverse arte, printre care şi teatrul. Fiind o persoană sociabilă şi energică, se dedică în timpul liber unor activităţi constructive, cum ar fi pictura şi muzica.

Despre Bella şi rochia fermecată
Mereu ne întrebăm cum resimt sau interpretează copiii anumite probleme dureroase din lumea reală. În Bella şi rochia fermecată, Sonia Sîrbu spune povestea unei fetiţe ce provine dintr-o familie monoparentală ce se luptă cu neajunsurile, dar reuşeşte, într-un final, să triumfe datorită modului sănătos în care se raportează la toate aceste greutăţi. Bella reuşeşte să ne arate tuturor că pasiunea, dedicarea şi dorinţa de "a face Rai din ce ai" ar trebui să aibă mereu un final fericit.

 

Bella: 3 februarie 2017. O zi obişnuită în care mă întorceam de la şcoală. Eram foarte încântată pentru că luasem un 10 la matematică şi abia aşteptam să le spun părinţilor. Ajung în faţa casei şi observ că maşina lui tata are portbagajul deschis. Pe poartă iese tata încărcat cu genţi şi geamantane.
Bella: Tata, ce se întâmplă?
Tata: Nu am timp să îţi explic acum...
Bella: Pleci undeva în delegaţie?
Tata: Nu, Bella. Tati trebuie să plece o vreme. O să-mi fie foarte greu să fac asta şi, orice s-ar întâmpla, să ştii că tata te iubeşte mult.
Bella: Dar nu înţeleg...
Tata: O să te sun când mă stabilesc undeva.
Bella: M-a îmbrăţişat, s-a urcat în maşină şi a plecat. N-am ştiut ce să fac şi am fugit plângând la mama.
Bella: Mami, de ce a plecat tata?
Mama: Nu mai plânge, puiule... Uite, vezi tu... când doi oameni mari nu se mai înţeleg, nu mai pot continua să locuiască împreună...
Bella: Dar voi vă înţelegeţi!
Mama: Nu-i chiar aşa, Bella...Oricum, noi două o să ne descurcăm la fel de bine şi singure, da? O să vezi că o să-ţi fie bine şi doar cu mama.
(Mama o strânge în braţe.)


Bella: 5 mai 2020. Mama a fost dată afară de la serviciu acum 2 luni. Nu ne merge prea bine.
Bella: Mami, poţi să-mi iei o ciocolată când te întorci de la piaţă?
Mama: Bella... am mai vorbit despre asta. Ciocolată doar în weekend.
Bella: Nu avem bani nici măcar de-o ciocolată?
Mama: Nu e neapărat vorba de asta... nici nu-i sănătos să mănânci ciocolată în fiecare zi.
Bella: Nu ne merge bine deloc. La şcoală am început să mă simt din ce în ce mai singură.
Voce copil 1: Bella vii să vedem Frozen 2 astăzi?
Bella: Nu pot... am prea multe teme.
Voce copil 2: Vrei să mergem la cofetărie după ore?
Bella: Nu... n-am voie să mănânc zahăr în timpul săptămânii.
Voce copil 1: Mergem la patinoar sâmbăta asta! Vrei să vii şi tu?
Bella: Nu... e prea periculos.


Bella: 10 mai 2020. Văd un afiş la avizierul şcolii. Se pune în scenă un spectacol pentru finalul anului şcolar. Trec mai departe pentru că ştiu că nu am nici o şansă. Dar Sonia apare în faţa mea, entuziasmată.
Sonia: Am văzut că te-ai uitat la afiş! Să nu crezi că n-am văzut!
Bella: Da, dar nu cred că vreau să particip.
Sonia: Hai, te rog, să ne înscriem! Te rog...Te roooooog... o să fie ceva fain ce putem face împreună!
Bella: Bine, dar să nu-ţi faci mari speranţe că o să ne ia...


Bella: 15 mai 2020. Aştept să-mi vină rândul să urc pe scenă. Îmi tremură genunchii! Of, şi m-am jurat că n-o să-mi fac speranţe!
Vocea: Deci ai pregătit un cântec?
Bella: Da, eu... mai bine îl cânt.
(Începe să cânte ceva.)
Vocea: Da, foarte bine, acum încearcă să reciţi doar versurile imaginându-ţi că eşti Scufiţa Roşie care tocmai a realizat că bunica ei nu e, de fapt, bunica ei.
(Bella se încurcă, dar face ce i se cere.)
Vocea: Acum încearcă să improvizezi un moment non- verbal care să reprezinte ce simte Albă ca Zăpada în momentul în care realizează că mărul era otrăvit.
(Bella începe un moment de dans expresiv- naiv.)
Vocea: Mai multă trădare!
(Muzica se intensifică, Bella dansează mai cu patos.)
Vocea: Mai multă suferinţă!
(Un pasaj mai trist de muzică, Bella încearcă să exprime suferinţă.)
Vocea: Şi acum revoltă! Albă ca Zăpada vrea răzbunare!
(Muzică intensă, Bella e în transă, totul se sfârşeşte clişeistic cu ea pe jos, trăgându-şi răsuflarea. Un scurt moment de linişte în care auzim doar răsuflarea Bellei.)
Vocea: Da, îţi mulţumim. O să te sunăm noi.


Bella: 17 mai 2020. M-au sunat. Am primit rolul!
Bella: Mami, mami! O să fiu în spectacol!
Mama: Vai de mine! Felicitări scumpa mea! Bravo! Meriţi din plin asta!
Bella: O să fiu pe scenă şi... (îşi pierde entuziasmul) Dar n-am cu ce să mă îmbrac în spectacol...
(Mama se întristează şi ea.)
Bella: Oare mi-ar ajunge alocaţia să îmi iau o rochie pentru spectacol?
Mama: Nu cred, draga mea... Dar am eu altă idee!
Bella: Atunci, mama a scos din dulap rochia ei preferată şi a aşezat-o pe pat.
Mama: Ia uite! Ce-ai zice dacă am modifica-o pe asta?
Bella: Dar mami... e rochia ta...
Mama: Nu contează! Dacă pe tine te face fericită, eu nu am nevoie de ea! Ia zi, ce modificări să-i facem?
Bella: Păi... mâneci mai scurte...
Mama: Aşa...
Bella: Să fie mai strânsă în talie...
Mama: Aşa...
Bella: Şi s-o scurtăm, bineînţeles.
Mama: Bineînţeles!
Bella: A! Şi să-i punem o fundă mare la spate ca să arăt ca o prinţesă!


Bella: 1 iunie 2020. E ziua spectacolului. Am fost incredibilă pe scenă! Iar rochia modificată de mama a atras toate privirile! Nu-mi imaginam că pot fi atât de fericită!
(Bella e pe scenă, iar aplauzele nu mai contenesc.)
Voce 1: Ce rochie minunată! De unde o ai?
Bella: E făcută de mama mea!
Voce 2: Nici nu am mai văzut o rochie atât de frumoasă!
Bella: Mama mea e responsabilă!
Voce 3: Vreau şi eu o rochie ca asta!
Voce 1: Şi eu!
Voce 2 Şi eu! De unde o putem cumpăra?


Bella: 20 septembrie 2020. Ne merge din ce în ce mai bine! După spectacolul de la şcoală, toate mămicile, toate fetiţele şi toţi băieţeii au vrut rochie ca a mea, iar mama a primit o grămadă de comenzi! A reuşit chiar să îşi deschidă o afacere, care merge excelent!
Bella: Cine ar fi crezut că o rochie poate schimba totul!


MiniTEXTE. Episodul 3 - Bella şi rochia fermecată
de Sonia Sîrbu (10 ani)
o producţie MiniREACTOR
regia: Olivia Grecea / dramaturg coordonator: Ana Cucu-Popescu / cu: Alina Mişoc, Andreea Ajtai, Doru Taloş / ilustraţii: Lucia Mărneanu / muzica: Max Anchidin / video & montaj: Marius Palermo
"MiniTEXTE. Cuvinte de copii" este un proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.