MiniTEXTE. Episodul 4 - Am scăpat de o grijă

Introducere în ideea MiniTEXTE-lor (scrisă de Ana Cucu-Popescu) aici.

Despre Iarina Voiculeanu
Iarina are 11 ani, locuieşte în oraşul Cugir şi are o relaţie foarte apropiată cu familia sa, în compania căreia adoră să joace board games, să gătească şi, dacă nu ar fi avut o strungă între dinţii din faţă, să spargă seminţe. Este probabil singurul copil din lume a cărui mâncare preferată e peştele şi printre pasiunile sale se numără cititul, înotul şi construcţiile elaborate din Lego. Iarinei nu îi place graba, preferă să savureze momentul, iar, pe viitor, îşi doreşte să devină arhitect.

Despre Am scăpat de o grijă
Momentele de criză dau naştere unor prietenii şi unor apropieri neaşteptate! Astfel, două personaje care, aparent, nu au multe în comun ajung să se alieze împotriva unei ameninţări iminente şi să conlucreze pentru binele întregii omeniri. Chiar dacă Amelie şi Tocilarul se întâlnesc în tărâmul viselor, experienţa lor se dovedeşte a fi una cât se poate de reală!

Personaje
Amelie
Tocilarul
Covid
 

Decor: Scena e împărţită în două, în stânga este camera lui Amelie şi în dreapta, camera Tocilarului;

Voce televizor: O nouă ameninţare pentru omenire pândeşte de după colţ! Un virus nemaiîntâlnit afectează din ce în ce mai multe persoane la nivel global. Specialiştii spun că e posibil ca acesta să cauzeze o nouă pandemie!
Amelie (intră posomorâtă): De ce a apărut un virus care să mă împiedice să mă distrez?! Mai bine dorm toată ziua dacă nu mă pot bucura de vacanţă cu toţi prietenii mei. (Se aşază în pat şi adoarme.)
Tocilarul (intră posomorât): De ce a intervenit Covid-19 între mine şi şansa mea la o educaţie ideală? Trebuie cumva să-mi limpezesc mintea. (Se aşază în pat şi adoame.)


Decor: Un fundal alb care dă impresia unei pagini web pe care scrie GOOGLE;

Amelie (parcă împinsă): Cum am ajuns aici? De ce sunt în Google?
Tocilarul: Hei, unde sunt? Daţi-mi drumul!
Amelie: Hei, mă numesc Amelie, pe tine cum te cheamă? Habar n-am cum am ajuns aici... Crezi că visăm?
Tocilarul: Eu sunt Tocilarul, aşa îmi zic toţi, pentru că îmi place să ştiu totul despre Univers şi cred foarte mult în ideile mele. Hai să ne pişcăm, să vedem dacă suntem într-un vis! (Se ciupesc şi realizează că visează.)
Amelie şi Tocilarul (încântaţi): Hai să fim supereroii propriului vis! (Pornesc în aventură.)
Amelie: Crezi că visul nostru este despre bine sau despre ră...? (Aud un zgomot şi se întorc.)
Tocilarul: Cine eşti? Ce vrei de la noi?
Covid: Eu sunt Covid-19. Sunt coşmarul vostru.
Tocilarul: Hai să fugim... AAAAAAA. (Ajung într-un loc sigur.)
Amelie: Sigur suntem într-un coşmar dacă a apărut Covid-ul în el.
Tocilarul: Cum ar fi dacă am căuta lucruri despre virusul acesta pe Google?
Amelie: Bună idee, aşa îl vom învinge! (Amelie tastează COVID-19 pe Google.) Bun, acest site ne spune că masca trebuie purtată mereu. Şi se recomandă distanţare de cel puţin 2 metri între persoane.
Tocilarul: Ba nu! Masca trebuie purtată doar în spaţiile închise şi trebuie respectaţi 3 metri distanţă între persoane!
Amelie: Lasă şi tu un pic de la tine. Nu e în regulă să vrei să ai mereu dreptate.
Tocilarul: Eu doar cred foarte mult în ideile mele!
Amelie: Bine, lasă. Uite, încă ceva despre Covid: citesc că spirtul nu este de ajuns, e nevoie de apă şi săpun.
Tocilarul: Spirtul este eficient dacă are în compoziţie mai mult de 70% alcool.
Amelie (nervoasă): Ştii ceva? Vreau să am şi eu ultimul cuvânt!!
Tocilarul: Dar eu am mereu dreptate!

(BUUMM, intră COVID în scenă.)

Covid: Credeţi că puteţi scăpa de mine?
Tocilarul: Hai să ne gândim: măşti, 2 metri între persoane, spălare pe... Asta este respectarea normelor, trebuie să le spunem oamenilor să respecte normele!
Amelie: Bună observaţie, Tocilarule.
Tocilarul: Mulţumesc, aşa sunt eu fabricat.
Amelie: Ahhhh, bine, să vorbim cu oamenii, dar cum? Suntem într-un calculator. Ce-am putea face de aici? Ce-ai zice de o reclamă?
Tocilarul: Cred că e o idee bună, mai ales pentru că eu fac reclame de la 6 ani.
Amelie: Ok, în sfârşit suntem de acord. (Tocilarul creează reclama şi aşteaptă ca oamenii să răspundă).
Tocilarul: Ajută-te pe tine în timp ce îi ajuţi pe ceilalţi! Fii super eroul propriei tale lumi: spală-te pe mâini şi poartă mască!

Scurtă pauză.

Amelie: Hei, de ce nu răspunde nimeni? Dar de ce nu interesează pe nimeni acest virus?
Tocilarul (nervos): Pentru că ei nu ştiu ce e bine şi ce e rău!!
Covid: Ce mă bucur că ideea voastră nu a funcţionat. Aţi avut prea mare încredere în oameni, iac, oameni...
Amelie: Nu ne dăm bătuţi până nu te înfrângem! Dar deocamdată... să fugiiiiiim!
Tocilarul: Amelie, eu nu mai găsesc scăpare...
Amelie: Despre ce scăpare vorbeşti? Cea din vis sau cea din (înghite) realitate?
Tocilarul: Ambele, n-o să mai scăpăm niciodată de Covid.
Amelie: Tocilarule, nu fi îngrijorat, o vom scoate noi la capăt cumva...
Tocilarul: Bine, dar acum cum o să-l învingem?
Amelie: Nu ştiu, ai tu vreo idee?
Tocilarul: Păi măşti, vaccin, apă şi săpun, spirt...
Amelie: Ce ai zice să improvizăm?
Tocilarul: Nu se poate, eu merg doar pe teorii măcar 60% sigure.
Amelie: Ai încredere în mine!
Tocilarul: Nu, n-o să aibă nici un sens, nu ştim de fapt nimic despre virus.
Amelie: Hei, nu te întrista, ce am zis noi la începutul acestui coşmar?
Amelie şi Tocilarul: Haide să fim supereroii propriului nostru vis. Hai să improvizăm!
Amelie: Bun, avem nevoie de aceste măşti, de aceste vaccinuri, de acest spirt şi desigur de apă şi săpun.
Tocilarul: Ai uitat ceva. (Tocilarul scoate o capă din buzunar.) Nu putem să fim supereroi fără măcar o capă.
Amelie: Ai dreptate, eu şi restul planetei îţi mulţumim.
Amelie şi Tocilarul (Ţipând): Coviddd, vino să ne prinzi.
Covid: Ce vreţi de la mine? Să vă prind? Floare la ureche, nu-mi spuneţi de două ori.

(Covid aleargă după Amelie.)

Amelie (ţipând): Fă praştie din mască şi aruncă cu vaccin!
Tocilarul: Dar nu ştiu dacă o să nimeresc, se mişcă şi...
Amelie: Fără teamă! (Tocilarul aruncă şi-l loveşte direct pe Covid.)
Amelie: Pulverizează-l cu apă şi săpun!
Covid: Ahh, opriţi-vă.
Amelie: E slăbit!! Mai aruncă cu vaccin sau cu apă şi săpun.
Covid: Ahh, nu îmi stricaţi planurile. Opriţi-vă!!
Amelie: Nu până nu te opreşti din a îmbolnăvi oamenii. Tocilarule, trage cu ce poţi tu mai repede, dacă îl mai loveşti de două ori îl poţi învinge. (Tocilarul aruncă cu tot ce are la îndemână.)
Covid: Aaahhhhhhhh. (Covid e învins.)
Amelie: Bravo, ai reuşit, ai învins Covid-ul!
Tocilarul (vesel): Am învins Covid-ul!!!
Amelie: Super, dar acum cum o să ieşim de aici?
Tocilarul: Dacă am intrat în calculator dormind vom ieşi din el...
Amelie (completând propoziţia ): Dormind! Dar în ce pat?
Tocilarul: Amelie, suntem într-un calculator, putem căuta orice şi-l vom găsi.
Amelie: Da, ai dreptate, dar... cum vom ţine legătura?
Tocilarul: Uite numărul meu de telefon (îl scrie în palma fetei), sună-mă când ai nevoie de mine. (Caută pat pe internet.)
Tocilarul: Eşti pregătită?
Amelie: Desigur. (Se pun în pat şi adorm.)


Decor: Acelaşi decor ca în Scena 1.

Amelie: Aaaah, ce bine am dormit!
Tocilarul: Ah, ce vis frumos!
Voce televizor: Noul coronavirus câştigă teren! Din ce în ce mai multe îmbolnăviri la nivel global! Spitalele nu mai fac faţă!

(Bum, Covid-ul real năpusteşte peste tot. Amelie formează numărul Tocilarului.)

Amelie: Hei Tocilarule, avem de salvat planeta.
Tocilarul: Împreună.
Amelie şi Tocilarul: Cine s-ar fi putut gândi că o fetiţă de 11 ani şi un tocilar pot salva lumea de Covid?
 

MiniTEXTE. Episodul 4 - Am scăpat de o grijă
de Iarina Voiculeanu (11 ani)
o producţie MiniREACTOR
regia: Raul Coldea / dramaturg coordonator: Ana Cucu-Popescu / cu: Alina Mişoc, Lucian Rus, Paul Popa / ilustraţii: Lucia Mărneanu / muzica: Max Anchidin / video & montaj: Marius Palermo şi George Oprea
"MiniTEXTE. Cuvinte de copii" este un proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.