Pe vremea aceea aveai voie să pleci din ţară din doi în doi ani, Ina şi mama au putut profita de fiecare ocazie, fratele tatei s-a dus şi el, numai tata nu pleca. Într-o zi s-a hotărât că, gata! Am mers cu el la paşapoarte să-i completez formularele, nesfârşit de lungi, de idioate şi care, în plus, trebuiau să fie scrise în trei exemplare. Un funcţionar a cărui principală sarcină era să descurajeze pe cine se lăsa descurajat ne-a spus că este interzis să completezi formularele pentru altul.
În locul în care ne aflam strategiile tatei n-aveau cum să funcţioneze, doar nu era să vină cu brânza la el, aşa că a trebuit să intervin eu şi să-i spun securistului, tovarăşe, n-avem ce face, e analfabet. Tata s-a simţit mizerabil, dar n-a scos o vorbă, iar insul a acceptat, aşa că peste două luni tata a fost în tren. După patruzeci şi cinci de ani, revenea acasă. Când l-am condus la gară, se purta ca un copil.
În locul în care ne aflam strategiile tatei n-aveau cum să funcţioneze, doar nu era să vină cu brânza la el, aşa că a trebuit să intervin eu şi să-i spun securistului, tovarăşe, n-avem ce face, e analfabet. Tata s-a simţit mizerabil, dar n-a scos o vorbă, iar insul a acceptat, aşa că peste două luni tata a fost în tren. După patruzeci şi cinci de ani, revenea acasă. Când l-am condus la gară, se purta ca un copil.