E, şi ca s-o termin cu nunta părinţilor mei, trebuie să spun că ei i-a revenit plăcerea să-l sune pe Dimitrachi, viitorul cumnat care locuia la Constanţa şi trebuia să fie invitat la Galaţi pentru nuntă. Pe cât de zurbagiu era tata, pe atât de cumpătat era unchiul Dimitrachi. Chiar şi în aceste condiţii, mulţumesc proniei cereşti că mi l-a dat pe Pavel de tată, fără el nu ştiu ce m-aş fi făcut. Dezordinea şi licenţele lui existenţiale mi-au creat o anumită raportare la normă pe care simt că pot să o respect, când şi cât vreau eu. De la sine nu este pentru mine nimic. Dar adineauri era vorba de telefonul pe care mama trebuia să-l dea la Constanţa. Uite, cumnate, mă căsătoresc cu Pavel şi am fi bucuroşi să veniţi. Ştia tata de ce nu a sunat, Dimitrachi era sătul de nunţile lui. Până la treizeci şi şase de ani, nu numai că se ţinuse becher de al naibii ce fusese, dar produsese şi tot felul de încurcături pe care înţeleptul Dimitrachi nu putea să le uite şi nici să le ierte. Aşa că îi zice mamei, fetiţo, te văd bine crescută după cum vorbeşti, nu te încurca cu el, a mai fost la Constanţa logodit cu o armeancă şi la nuntă a venit toată lumea, a lipsit numai el. Acum nici nu ne mai salutăm cu armenii, mai mare ruşinea. Mama, ce să facă, n-avea nici cui să spună, şi-a zis, mergem înainte cu ajutorul lui Dumnezeu. Au făcut cununia civilă la Brăila, fără mare tămbălău şi, pentru nuntă, s-au dus la Galaţi. Petrecerea a avut loc în cafeneaua lui Trasibul, unde s-a strâns lume multă şi amestecată, au venit şi aromâni, prieteni de-ai lui tata, naş fiind Pavel Badralexi, despre care am scris pe lung în Haide, bre!.
A dat Dumnezeu de s-a încheiat totul cu bine. Este adevărat că, din fotografiile de nuntă, tata lipseşte, când a venit fotograful, el tocmai se vântura. De altfel, nu ştiu ce fel de fotograf a fost ăla care nu a fotografiat nici pe nuntaşi, nici pe preot în timpul slujbei, în urma lui a lăsat numai trei imagini, una cu mama în rochie albă şi simplă, privind în jos cuminte, şi două cu Nina şi cu Kiki îmbrăcate în rochii lungi de domnişoare de onoare, zâmbind cu gura până la urechi.
În afară de perne, plapumă, cearceafuri, feţe de mese şi aşa mai departe, mama a primit de zestre nişte bani, mai precis, Trasibul l-a iertat pe tata de o datorie, s-au pupat ca nişte mafioţi şi cu asta nunta s-a încheiat.
A dat Dumnezeu de s-a încheiat totul cu bine. Este adevărat că, din fotografiile de nuntă, tata lipseşte, când a venit fotograful, el tocmai se vântura. De altfel, nu ştiu ce fel de fotograf a fost ăla care nu a fotografiat nici pe nuntaşi, nici pe preot în timpul slujbei, în urma lui a lăsat numai trei imagini, una cu mama în rochie albă şi simplă, privind în jos cuminte, şi două cu Nina şi cu Kiki îmbrăcate în rochii lungi de domnişoare de onoare, zâmbind cu gura până la urechi.
În afară de perne, plapumă, cearceafuri, feţe de mese şi aşa mai departe, mama a primit de zestre nişte bani, mai precis, Trasibul l-a iertat pe tata de o datorie, s-au pupat ca nişte mafioţi şi cu asta nunta s-a încheiat.