ca şi cum am balansa în pragul unei porţi, poarta între viaţă şi moarte; Sfântul Petru nu ne dă voie înăuntru dar nici înapoi nu mai avem voie... şi, atunci, ni se sorteşte să stăm, de-a pururi, înghesuiţi unul într-altul, aici, pe-acest pervaz
doi
cuvintele tale au parfumul lenii. cuvintele mele au miros de sânge bătrân.
cândva, înspre zori, te-am surprins pe când îmi devorai inima. te ascundeai sub plapumă sperând că Dumnezeul celei mai frumoase iubiri te va observa cum mă confişti.