Ceva așteaptă sub el; întreaga poveste nu se arată, ci doar se bănuiește ca o nemaipomenită încrengătură de posibile istorii.
Am prieteni care merg în Dolomiți sau în Alpi și fac niște imagini extraordinare; eu prefer să bat de mai multe ori un loc cunoscut, cu care pot să rezonez altfel și să îi descopăr noi stari nebănuite - și mai este ceva... mergând mult timp într-un mediu cunoscut, peisajele încep să-ți influențeze starea de spirit, și pe măsură ce cadrele se schimbă, sentimentele tale se schimbă.
Mai mult decât o formă de relief, muntele este o stare de spirit.
Mai mult decât oricare alt munte, Rarăul este refugiu, sursă de energie, bunic blând și darnic, prieten, duhovnic și psihoterapeut.
Pe Rarău am mângâiat prima floare de colț, la patru ani.
Rarăul a dat numele copilului meu.
Rarăul mi-a oferit momente care nu pot fi povestite, ci doar arătate privitorilor.
Pentru că există un peisaj etern, ca o geografie a sufletului; îi căutăm conturul toată viața noastră.
Pentru cel care trece de barierele timpului, există un peisaj etern, ca o geografie a sufletului; îi căutăm conturul toată viața noastră - și Rarăul degajă acea energie incredibilă pe care nu o pot descrie decât uneori în imagini mereu imperfecte.
Acolo printre stânci știu că ce voi vedea va influența fundamental psihicul meu - dar și sufletul, corpul și cele mai intime contemplații - ca o muzică divină.
De fiecare dată când simți natura profund, rezonezi total cu ea, găsind noi elemente de echilibru și libertate.
Vă invit în lumea mea de pe Rarău.
https://ovidiustefeliga.ro/