Cred că sunt un amestec destul de ciudat de ordine și haos, dată fiind educația mea formală, atât științifică (astrofizică), cât și artistică (fotografie de modă). Pe de o parte, fac astrofotografie (uneori, în interes științific), o ramură a fotografiei în care trebuie să fiu foarte analitic și metodic. Și, bineînțeles, destul de tehnic. Pe de altă parte, fac fotografie de modă și portret, dar nu numai. (De fapt, nu-mi place să spun că sunt fotograf de modă; sunt fotograf.) În zona asta, sunt total diferit. Nu-mi pasă de partea tehnica aproape deloc și am o abordare foarte instinctuală. Uneori, cred că fotografia neastronomică e un fel de refugiu al minții mele care vrea să fie, de obicei, foarte exactă.
Fotografia pe Polaroid începe de la mirosul chimicalelor când încarc filmul în cameră. Mirosul ăla, cumva, declanșează procesul creativ. Când se termină, nu știu, având în vedere că Polaroidul se schimbă în timp. Latura asta imprevizibilă a Polaroidului îmi place extrem de mult și mi se pare că adaugă o dimensiune nouă imaginii finale. Cred că, de fapt, fotografia mea pe Polaroid e un șir de greșeli controlate, un amestec de naivitate și competență.
Fotografiile de aici fac parte din proiectul meu About Her, o serie foarte personală în care modelul este soția mea.
https://alexconu.com/
https://astrographist.com/