Indiferent la urletele motoarelor de vehicule care vâjâie zgomotos cu șoferii lor furioși pentru că semafoarele de pe strada asfaltată nu sunt verzi, și când sunt verzi, adormitul din față nu demarează, cititorul rămâne cufundat în ziarul său.
Fără să știe, acești doi oameni, aflați la mii de kilometri distanță, împărtășesc bucuria de a avea în mână o carte sau un ziar care le permite să viseze sau să se informeze.
Evadarea cu o carte pe care copilul sau adultul și-o oferă în camera sa, în bibliotecă sau pe banca publică este unul dintre momentele de supremă fericire, similară cu reveria pe care o ai între cărțile vechi dezgropate la librarii de ocazie de pe marginea Senei sau din Piața Podului din Tbilisi.
Desigur, cititul este la îndemână folosind ecranele, PDF-urile sau alte tehnologii, dar foile tipărite adunate, legate și legate, uneori cu stângăcie, sunt chintesența culturii, trebuie să fie transmise și generațiilor următoare.
Care va fi soarta acestor amintiri digitale în timp?
Le vom da copiilor noștri sub formă de hard disk-uri, chei USB și coduri pentru un "cloud"?
L'assiette au beurre, L'illustration, Ocolul lumii în 80 de zile de Jules Verne publicat la Hetzel sau Envoutement de Paris de René-Jacques cu prefață de Francis Carco nu vor fi decât impresii, amintiri îndepărtate și impalpabile, în primul sens al cuvântului!
Căutarea confortului, lenea și stările sale de spirit atât de diferite și relative nu caracterizează principalele trăsături ale "prostiei umane".
Antidotul: O carte, o revistă, o carte bună, un ziar, chiar și prost tipărit, o revistă sau o gazetă!
Fotografii aici și acolo despre cei care încă citesc.
(Louis Guermond, Sibiu, Europa, 2 ianuarie 2022)
