Uneori joacă șah rapid, alteori stă și se gândește la fiecare mutare - imaginile sunt surprinzătoare, cu un real aparte, segmente din posibile alte partide de șah care se înlănțuie în cadru - un minunat joc al întâmplărilor care nu sunt întâmplări, al perspectivelor care nu sunt perspective, și al cotidianului neașteptat.
Fotografia de stradă este o artă aparte a felului în care artistul vede lucrurile.
El găsește lucruri extraordinare în ocazii ordinare, aparent lipsite de importanță...
Avem aici desigur arta surprinderii momentului unic și demonstrația fără echivoc a imposibilității întoarcerii clipei... odată ce a trecut aleluia, clipa este pierdută pentru vecie.
Bun, mai este și avantajul - sau dezavantajul - că toată șmecheria este că nu trebuie să explici nimic prin cuvinte; cadrul îl ai sau nu, și gata.
Și mai vedem ceva la Dragoslav Seculici - el nu numai vede subiectul, ci îl și simte, procedând apoi la un fel de transmutație - subiectul devenind brusc cumva parte a unui alt univers fotografic în care, cum spunea Diane Arbus, fotografia devine povestea unui secret despre un alt secret.
În acest fel, culmea, cu cât mai mult îți spune ceva cu atât știi mai puțin.
Privind aceste minunate imagini de street photography realizăm că fotografia este ca o funie complicată, în care simțirea, empatia, starea și iubirea se întrepătrund pentru a rezulta un moment unic, un ceva aparte, pe încercăm să îl înnodăm înainte de a uita totul.
Ei, și o fotografie bună mai încearcă să țină momentul să nu zboare.
Uneori, reușește.
Și acum, să admirăm câteva dintre creațiile domnului Seculici.
(text de Dinu Lazăr, ianuarie 2022)
