- Doamnă, doamnă, vă rog să vă liniștiți, noi putem să vă ajutăm oricare ar fi problema dumneavoastră. Ați sunat unde trebuie. Vă rog să vă liniștiți și să-mi spuneți adresa dumneavoastră. De unde ne telefonați?
- E îngrozitor ceea ce se întâmplă. E sânge, sânge peste tot. Nimeni nu mă mai poate ajuta, degeaba vă chinuiți. Voi vă ocupați doar de ce-i în afară, nimeni nu vede ce e înăuntru...
- Doamnă, vă asigur că vă putem ajuta. Spuneți-mi vă rog o adresă.
- E oribil... e sânge pe podea și pe pereți. Și fata cred că e moartă.
- Am localizat-o, echipajul a plecat într-acolo - auzi în cască operatoarea de la celălalt capăt al firului.
- Doamnă, vine cineva să vă ajute. Înțelegeți?! Un echipaj de prim-ajutor a plecat într-acolo să vă ajute. Dar vă rog să-mi spuneți cine e în pericol, dumneavoastră sau o altă persoană?
- Eu, eu, eu... toată viața am fost în pericol, pentru că am fost propriul meu dușman. Eu am fost pentru mine cel mai mare pericol. Dar azi buba a crăpat. Fata zace într-o baltă de sânge. Cred că am omorât-o. Cred că am omorât-o - continuă femeia într-un plâns răvășit.
- Doamnă, nu reușesc să înțeleg. Cine e în pericol? Dumneavoastră? Mai e cineva cu dumneavoastră în încăpere? O altă persoană, decedată sau nu...
- Nu, nu mai e, sunt singură.
- Deci nu e nicio fată întinsă pe podea într-o baltă de sânge, doar dumneavoastră sunteți...
- Ba e, ba e, ba e... ce sunteți chiori, nu vedeți că-i aici, sub ochii mei?! O să moară până veniți... Apoi se auzi un țipăt scurt și ascuțit și telefonul se închise brusc. Doar câteva secunde rezistă liniștea și starea de uimire. O lampă roșie se aprinse pe panou și fata de la dispecerat apăsă tasta de lângă ea...
- Ați sunat la 112 serviciul de urgență...
***
- Da situația e stabilă. I-am făcut un calmant și o trimit la spital. Acum s-a liniștit și pare în regulă. Nu, nu are nicio rană. Nu! Era singură. Nu mai este nici o altă persoană în casă. Da, sigur. O să mai verific o dată toate încăperile. Am înțeles că există o suspiciune de crimă!***
- Domnule ofițer, domnișoara va fi externată astăzi. A suferit o traumă interioară severă. Nu știm precis motivele. Cel mai adesea asemenea situații survin în cazul unor probleme în dragoste, ale unor relații tensionate la locul de muncă sau în familie, în cazul unor probleme financiare acutizate. Fata este perfect sănătoasă, nu are probleme psihice și nu necesită internare. Doar recuperare, care se poate face la domiciliu. Și odihnă prelungită. V-am chemat însă să vă spun altceva. Că pe tot parcursul șederii ei aici ne-a tot vorbit despre o fată cu venele tăiate pe care a lăsat-o în apartamentul său. Amănuntele îmi par mult prea precise ca să fie vorba despre o poveste doar. Am comunicat asta de prima dată, doar că atunci nu știam sigur dacă fata este lucidă sau nu. Dar este absolut sănătoasă...Ofițerul, un bărbat scund și subțire, cu o tunsoare cazonă măruntă și cu ochii mici ca două boabe de piper într-o salată orientală, se opri din scris întrebător.
- Am verificat. Nu era - bombăni el.
- Poate că ar trebui să mai verificați o dată, poate că nu există niciun corp, dar s-ar putea să fi rămas ceva urme - insistă medicul enigmatic.
***
- Domnule căpitan, căutăm degeaba, fata aia e dilie, ați văzut și dumneavoastră - mârâi bărbatul negricios fără să se oprească din căutat. Ați ascultat și înregistrarea de la dispecerat. Ba că e singură, ba că nu e... Ce sperați să găsim aici?!- Tocmai pentru că am ascultat înregistrarea. Ceva nu mi se pare în regulă în înregistrarea aceea... Parcă ar fi fost forțată să spună ceea ce a spus. Ca și cum ar mai fi fost cineva lângă telefon. Și apoi descrierea scenei cu corpul victimei prăbușit pe podea e atât de veridică încât ar fi teribil de greu de crezut că a fost inventată. Să-i spui lui Rizu să vină cu lampa. Căutați urme de sânge în locul în care a indicat ea.
***
- Căpitane, cazul mi se pare uluitor.- E al ei, nu-i așa doctori?!
- Da. Mostrele de sânge culese de pe pereți și de pe podea corespund în mod precis cu proba prelevată de la ea. Nu e nicio îndoială. Pe de altă parte e exclus ca pata aceea de pe podea să provină din corpul fetei. Nu are nicio cicatrice. Și nici nu ar fi supraviețuit fără tot sângele acela.
- Ce mi se pare absolut incredibil este că desenul pe care am rugat-o să-l facă cu poziția victimei și pata de sânge din jurul corpului, corespunde aproape perfect cu ce a apărut pe podea în lumina lămpii ultraviolete. E clar că povestește ce a văzut cu proprii ochi.
- Sincer nu știu ce să-ți spun. Așa ceva nu a apărut niciodată în analele medicinei, asta pot să te asigur. Aparent aș merge pe mâna unei dedublări de personalitate. Cazurile clasice sunt cele de personalitate multiplă, mai rar de dedublări. În cazul unei dedublări cele două personalități care locuiesc în același trup iau pe rând inițiativa și conduc. Ruperea nu e niciodată completă ca în cazul personalităților multiple. Cele două jumătăți practic coabitează. Dar în cazul acesta e mai mult decât atât. Cele două jumătăți au sentimente una față de alta, au grijă una de alta, se iubesc și se urăsc. Par a fi două suflete în aceeași învelitoare ca doi fetuși în același uter. Ceea ce mă nedumerește însă este felul în care interacționează cu lumea. La prima vedere ar părea că tot ceea ce trăiesc se petrece înlăuntru, iar în afară apar doar umbrele trăirii interioare, ca și cum realitatea ar fi o consecință a trăirii și nu invers, nu știu dacă înțelegi ce vreau să spun. Cu alte cuvinte ele își imaginează ceea ce se va întâmpla iar realitatea urmărește imaginația.
***
Ciuli urechile. O liniște abisală se întindea de jur împrejur ca un tsunami. Ascunsă în pod lângă lada cu jucării vechi de când lumea era absolut singură. Singură cu ea însăși.- Lasă fată, o să trecem noi și peste asta, am trecut peste atâtea - șopti suflecându-și mânecile. Își privi atentă încheieturile mâinilor. Erau delicate și albe. Și curate. Doar rănile încă neînchise o mai supărau. Smulse leucoplastul ce le acoperea, șterse rănile cu lichid galben, apoi așeză pansamentul nou și rupând cu dinții două fâșii egale de leucoplast le apăsă peste pansament - Lasă-i fată, oamenii-s prosti. Ei se uită doar în afară. Nimeni n-are să vadă vreodată înăuntru...