Nopţi interesante la bariera 39

- Pregătiţi-vă pentru câteva nopţi interesante, mi-a spus doamna doctor, printre urletele infantei. Câteva zile trebuie să ţină regim: fără lapte, fără nimic dulce, doar ceai de mentă, morcovi, orez, carne de pui, brânză de vaci, pâine prăjită şi banane. Nu vă faceţi griji, trece în câteva zile.

Avea mască pe faţă şi era la fel de nefericită ca şi mine. Ca şi mine, se lupta cu propria viroză, se încăpăţâna să vină la cabinet, să nu lase atâţia oameni de izbelişte.

Pe drumul înapoi spre casă, cu Irina dogorindu-mi în braţe, mi-am făcut un milion de mustrări de conştiinţă că am expus-o la viroza care bântuie prin Bucureşti. Moale ca o cârpă, copila mea nici nu mai avea putere să plângă. Am ajuns cu ea acasă, am pus-o în pătuţ şi m-am apucat să pregătesc tăviţa cu medicamente: antibioticul, antitermicul, vitamina C, supozitorul. Pe măsură ce se adunau pe tavă, încercam să-mi amintesc unde-s şosetele cele roşii, în ce prosop pot s-o înfăşor dacă trece de bariera lui 39, unde am pus termometrul...

39 este o temperatură la care copilaşii (era să zic bebeluşii) ajung destul de repede. E semn că organismul lor se luptă cu viruşii ori cu răcelile. Problema e că de la 39 (când ai senzaţia că poţi prăji cu succes ouă pe pieptul lor) la 40 (când deja te întrebi în câte secunde dau în convulsii) sunt doar 9 liniuţe sau 9 secunde în care cifrele se schimbă cu o viteză ameţitoare pe ecranul micuţ al termometrului. Nu trebuie să depăşească 39. Nu trebuie să facă deloc convulsii. Dacă depăşeşte 39,5 fuga, şosete roşii îmbibate într-o soluţie de oţet îndoit cu apă sau împachetări în prosop ud sau baie în apă cu un grad sau 2 mai mic decât temperatura copilului.

Cu aceste informaţii adunate din vreme în minte, am intrat în camera ei, hotărâtă să fac orice ca să înghită medicamentele. Spre bucuria mea, le-a acceptat fără să protesteze, pe toate... şi siropurile şi supozitorul şi vitamina. Apoi a mâncat un sfert de banană, tristă şi tăcută, cu ochii lucindu-i de febră şi s-a lăsat moale în pătuţ. Am plecat repede de lângă ea, aveam senzaţia că prezenţa mea îngrijorată nu îi face bine. Mă pregătisem sufleteşte pentru legănat, cântat, zâmbit, animat păpuşi. N-a fost cazul. Minunea mea s-a lăsat în braţele febrei.

-Ce-a zis doamna doctor?
- Să ne pregătim pentru nopţi interesante.
- Lasă, că am mai văzut noi nopţi interesante.

A dormit şase ore. S-a trezit pe la unu, încă ardea. Ne-am sincronizat perfect: pampers, şerveţel, pleacă de-aici, deschide geamul, du fata dincolo, închide geamul, adu ceaiul, scoate supozitorul din folie, şosetele, oţetul, apa, stinge lumina...

Când am ieşit din cameră am stat să mă gândesc de ce i-oi fi dat paracetamol în loc de novocalmin? Mister...
- La următoarea tură, dacă are tot peste 38, sa-mi dai novocalmin, nu paracetamol!

La patru jumate dimineaţa, Valu a început să protesteze.
- Nu te grăbi cu medicamentele, n-au trecut 8 ore, tu ştii că am teoria mea cu medicamentele, trebuie lăsat şi organismul să lupte.
- Nu mă interesează teoria ta cu medicamentele. Adu-mi antibioticul acum!

La 6.30, Miss Tweety ciripea veselă în leagănul ei de pe hol în timp ce mumă-sa se sprijinea de zid, ca să nu cadă din picioare. Nu mai conta nimic, decât că nu avea febră şi că era veselă. Din păcate, noaptea am luat-o de la capăt. Şi-n noaptea următoare şi ieri noapte şi azi noapte şi în toate nopţile din săptămâna asta. Har Domnului, n-a mai făcut temperatură, dar îi era rău. Am scos-o afară în cărucior pentru că nu mai voia să meargă singură pe jos... Stătea aşa, cuminte ca o păpuşă, doar ochii o trădau că e vie. Mai zâmbea la câte un cuţ... a încercat să se joace cu un copil de la scara vecină, dar răul i-a furat jumătatea de feliuţă de pâine prăjită şi i-a aruncat mingea sub o maşină. Am dus-o în casă, la jucării şi la motan, unde se simţea mai în siguranţă.

Vineri n-a mai suportat statul în casă. N-a vrut să doarmă la prânz cu nici un chip! Cerea ghetuţele şi făcea „pa”, arăta cu degeţelul pe geam. A plâns cam 45 de minute până am înţeles că n-avem nici o şansă să o culcăm. Am scos-o afară cu inima îndoită, mai ieşisem şi mi se păruse frig. Dar în cele 40 de minute cât ne-am plimbat prin faţa blocului, a fost soare. M-am bucurat să o văd râzând. M-am bucurat că o interesau păsările şi căţeii, că a acceptat să îl prindem pe tati şi s-a lăsat purtată de mânuţă. Semn de vindecare!

Abia în dimineaţa asta pot spune că şi-a revenit. N-a mai ţinut povestea cu morcovii, care-s hazlii că-s morcovii... s-a înfipt direct în şunca de pui şi a luat micul dejun împreună cu mami şi tati: pâine neagră, neprăjită, puţină brânză topită, nici vorbă de măr copt cu biscuiţi. Mere coapte să mâncaţi voi. Trează de la 6 dimineaţa, deja plictisită de explorat aceleaşi şi aceleaşi încăperi, a clacat pe la 9, a adormit fără proteste. La 11 a dat iar trezirea. Am scos-o la aer, i-am cumpărat o şepcuţă nouă şi covrigi tari. Ţinând-o în braţe şi prefăcându-mă că muşc din covrigul pe care mi-l îndesa în gură, am realizat că de fapt sunt fericită. Copilul meu îşi revenise, chiar dacă şapca îi cam cădea pe ochi şi tot dădea să şi-o smulgă din cap. A fost o dimineaţă frumoasă, în care m-a târât prin toate magazinele în care obişnuim să intrăm, ca şi cum voia să-i salute pe toţi cei pe care nu-i văzuse de câteva zile. Oamenii mi-au zâmbit pe stradă, amuzaţi de micuţa Gavroche. Încă nu am scăpat de morcovi şi de carnea de pui. Dar a acceptat ca desert şi mărul copt. Acum doarme, cuminte. Mă duc să dorm şi eu. Vă las puţin cu Vlăduţ şi cu Georgiana.


Veşti din Irealitatea Imediată

(Dora Alistar)

Vlăduţ şi arta seducţiei

Lui Vlăduţ îi plac fetele frumoase, adolescentele, nu fetiţele de grădi. I se pare o prostie să te reţii dacă îţi place un lucru cu adevărat!

Ajungem într-o zi în părculeţul nostru. Pe o bancă, o fată frumoasă, singură, citeşte o revistă. Vlăduţ se uită la mine. Cunoaşteţi privirea aia specială, care te avertizează că orice ai face, el nu va renunţa? Spune "Pleacă, mami!", mă resemnez, mă aşez pe o altă banca şi-mi zic: acu’, fie ce-o fi! În felul lui, are dreptate, dacă voia să citească putea să stea acasă!

Se asează lângă ea pe bancă, n-au trecut nici 3 secunde de când a văzut-o! E o regulă a seducţiei moderne, pe vremuri se căuta o cunoştinţă comună. Se uită la ea, zâmbeşte, nimeni nu rezistă, fata lasă revista, îl întreabă câţi ani are, cum îl cheamă, el raspunde, iar zâmbeşte, se arată interesat de revista ei, îi spune că merge la grădi, şi aşa începe vrăjeala.

Un tătic care a urmărit scena îmi spune "Vai, ce băiat drăguţ! Şi ce dezinvolt e! Fetiţa mea e tare ruşinoasă, nu ştiu ce să fac!” Zâmbesc, mă uit la fetiţa lui, “E frumoasă foc!”, îi spun, e mândru. Trag cu urechea, Vlăduţ îi spune poezii (ăsta e punctul lui forte!) A aflat că o cheamă Georgiana, îi repetă numele, ea e topită! Tăticul îmi povesteşte de fetiţa lui, Vlăduţ a ajuns la reclame (E prea bun sa fie lights,capisci?), Georgiana râde. Îl întreabă dacă îi place să se dea pe tobogan, sigur ca da, se duce. Mie mi-e frică, e cam neîndemânatic, mă apropii, zice “Pleacă, mami!”. Reuşeşte. Georgiana: “Bravo,Vlăduţ!”, el e mândru. Se uită victorios spre mine: Ce tristă trebuie să fi fost Georgiana fără mine, ce fericită e acum! E frumoasă când râde! Se arată interesat de lănţişorul ei, ea îl ia în brate, îi zice: “Îmi dai un pupic?” Asa da, meritam şi eu o recompensă, te-am făcut să râzi! Vlăduţ nu dă pupic, dar întinde obrazul în mărinimia lui fără margini, ne dă şansa nouă, bieţilor muritori, să depunem ofranda! Se aude telefonul, Georgiana: “Da,vin imediat, bine, pa! Pa, Vlăduţ!”

Cum, “pa”? Începe să plângă sfâşietor, Georgiana dă să se întoarcă, îi fac semn, du-te, du-te!
Asa fac, mama, Georgianele pe lumea asta, vin şi pleacă! Între timp, tăticul l-a luat în braţe, n-am avut timp să-i explic că în situaţia asta eu aplic ignorul... Şi oricum n-ar fi înţeles! Îl dă în leagăn.

S-a potolit greu! Îl priveşte înduioşat, se gândeşte probabil la Georgianele din viaţa lui! Eu mă gândesc la viitoare Georgiane, la georgiana care am fost! Plecăm, Vlăduţ suspină. Veniti şi maine? Cu siguranţă, da! Vlăduţ întreabă: “Vine şi Georgiana?” “Să sperăm că da!” Vlăduţ se uită la mine: Mami e veselă!

Aşa facem cu toţii: venim, seducem şi plecăm. În diferite locuri, în diferite moduri, sub diferite nume!