Curva Eminescu

Nişte juni încă necorupţi de-a binelea fac tărăboi ca să-l scoată pe Eminescu la produs. Las deoparte faptul că expresia "a scoate la produs" e a peştilor care-şi trimit tîrfele (de voie, de nevoie) să facă bani pentru ei. Eminescu, din ce ştiam, nu e încă tîrfa nimănui. Neîmpiedicîndu-se în atari mofturi stilistice, junii cu pricina pleacă de la premisa (citez!) că "pe Eminescu nu-l mai citeşte nimeni astăzi de plăcere" (?!). Cu alte cuvinte, toată lumea s-a tîmpit, Eminescu e plicticos - deci, trebuie făcut ceva, aşa nu se mai poate. Soluţia ieşirii din această prăfuită fundătură în care se află poetul este ca el să fie pus să facă reclamă unor produse. Asta îi va reda strălucirea. La ce produse? Cineva propune să se facă un laxativ "Eminescu". Altul are ideea unui rachiu "Eminescu". Un al treilea crede c-ar avea succes ciorapii "Eminescu". În fine, în lumea paroxistic sexualizată în care vieţuim, nu putea lipsi cea mai trivială dintre sugestii, aceea de a se fabrica prezervative "Eminescu"...

N-am să sar indignat pînă-n tavan.

Mi-a plăcut, îmi place nonconformismul. L-am practicat eu însumi şi îl practic. Totdeauna am spus şi scris, înainte sau după ´89, că Eminescu trebuie scos de sub veneraţia bleagă a belferilor, de sub tirania clişeelor pompoase, de sub zodia recitărilor tembel-romanţioase. Pe de altă parte, nu cred că - în ciuda zilnicei instigări la incultură pe toate căile şi canalele - ar fi dispărut totalmente gustul literar, că nu mai sunt inşi care să se lase tulburaţi de ideea fascinantă şi de cuvîntul splendid montat din multe versuri de Eminescu. E drept că, din cauza unei şcoli în continuă decădere şi din cauza unor mass-media cărora le vine să scoată prezervativul cînd aud cuvîntul cultură, cei sensibili la acest farmec sunt tot mai puţini. Ce s-ar remedia, mă rog, dacă l-am folosi pe Eminescu ca "marcă" (brand) de produse de larg consum?

Ajuns aici, trebuie să observ că stupida idee nici măcar nu e nouă. Aiureala de prost-gust s-a şi întîmplat. Cu vreun an în urmă, ziarele erau pline de o reclamă la un serviciu de expediat bani, în care apărea... Eminescu în postura de play-boy lîngă o maşină făţoasă. Aceeaşi firmă îl utiliza şi pe delicatul Enescu, într-o imagine la fel de idioată: pe motocicletă, cu un aer cam oligofren.

Ca reacţie la aceste reclame penibile, am publicat, într-o pagină din noiembrie 2005 a Forumului din saitul meu, şase imagini cu intenţii evident sarcastice. Le voi reproduce şi aici (click pe imagine pentru a o vedea mai mare):


Aşadar, nimic nou sub soare. Eminescu nu trebuie protejat jandarmereşte. Dar el rămîne un poet, un artist al cuvîntului; nu s-a ocupat nici cu chimicalele, nici cu spirtoasele, nici cu încălţările. Erotic a fost cît cuprinde, dar dacă s-ar şti pus pe cutii cu cauciucele, ar mai înnebuni o dată.

În ultimă instanţă, e o chestiune de inteligenţă, de bun-simţ şi de congruenţă. Congruenţa între imaginea scriitorului (artistului) şi produsul pe care se află. Credeţi c-ar face nemţii cîrnaţi "Goethe"?! Ar fabrica englezii bideuri "Shakespeare"?! Italienii, tampoane "Dante"? Francezii, supozitoare "Balzac"? Îmi pot imagina, la rigoare, o imprimantă "Eminescu", o firmă de învelitori elegante pentru cărţi "Eminescu", un coupe-papier "Eminescu" ş.a.m.d. E, totuşi, altceva. Şi, mai ales, e nevoie ca în mijloacele de înrîurire în masă (tv, ziare, radio) să apară un Eminescu modern, ispititor, cool, carismatic, stîrnitor de dispută. Ce frumos scandal, ce rating ar face, la TVR, un serial despre naţionalismul lui Eminescu, despre sexualitatea lui Eminescu sau despre antisemitismul poetului!

(Articol preluat din Curentul, iulie 2006)