ca să lovească dincolo de aerul senin în plin soare
făcând la zăbale spume-spume de ancestrală turbare
sau poate doar de trecătoare juvenilă tulburare
câteodată norii se înfurie și mai zdravăn pe noi
văzând de sus că n-am fi decât pământ uscat ori noroi
aprig se-ncarcă atunci de tunete a furtună cu ploi
spre a urla cu fulgere la oamenii tremurânzi și goi
de fiecare dată însă pân' la urmă norii se dau încet înapoi
ca să lase bolta să respire fără a mai încerca s-o doboare
topindu-se pe îndelete vrând-nevrând din boare în boare
cu tunete din ce în ce mai îndepărtate precum cele cu care
oftează ușurată pacea dobândită după un inechitabil război
parfois les nuages rétifs se dressent sur les pattes arrière
pour frapper avec rage le soleil au-delà de l'air
tout en mordant à mort sans frein ni mors le ciel clair
dans une danse de troubles juvéniles et d'ancestrales colères
parfois les nuages se dressent sans pitié contre nous
qui ne sommes que des bouts de terre séchée ou de boue
se chargeant de pluie et d'un de ces orages qui ne tolèrent
que le cri des éclairs et le silence entre deux tonnerres
mais à chaque fois les nuages finissent par quitter le ciel fou
laissant respirer la voûte sans plus essayer de la renverser
et grondent pour annoncer la fin des célestes remous
avec des soupirs de plus en plus éloignés d'un courroux
oublié en faveur d'une paix gagnée sur une inéquitable guerre