concurs online de creativitate (şi o brumă de cultură)
Păi de-ăştia-mi sînteţi, boieri dumneavoastră...
Cînd a fost vorba să-l zvîrliţi pe Eminescu de pe firmamentul etern al creaţiei în galantarul consumului imediat, de supermarket; nu mai conteneaţi cu propunerile desacralizante. Acum, cînd vi se cere să faceţi folclor, să remixaţi adicătelea Mioriţa în stil contemporan, vă cuprinde o sfîntă amorţeală mioritică, soră cu apatia şi vecină cu letargia...
E distractiv să vă cocoţaţi ideatic deasupra Geniului, ca, de acolo, să-l retrogradaţi printre baxuri de ţigări şi cutii de bere. Dar cînd e să îl continuaţi pe simplul creatorul anonim, netitrat şi duhnind a oaie, vi se pare, pasămite, nedemn pentru prea înaltele voastre năsucuri...
Nu-i nimic. Acei puţini care vor răspunde la prezenta probă, de pastişare a Mioriţei, se vor bucura de mai multă apreciere! Şi, matematic, vor avea şanse mai multe de cîştig...
Dar hai să nu comit tocmai eu greşeala acelor profi care îşi varsă tocmai pe elevii silitori supărarea stîrnită de chiulangii.
Să remarc măcar eforturile celor care au creat mici alegorii tematice, pe diverse teme:
- Avem o satiră a metehnelor internetiste:
Pe-un picior de site mai tare,
Pe-un engine de căutare...
- o alegorie a peisajului TV românesc, cu focus pe redacţiile de ştiri:
... Prima turmă de presari
Are analiştii mari,
Cea de-a doua-i mai cu fiţă
Şi-are-o porno-spicheriţă,
Însă turma cea mai mare
Are ştiri conservatoare...
- şi (venind vorba de analişti), am primit şi o critică a situaţiei politice internaţionale, pe alocuri destul poticnită:
... Se cobor la mare,
Trei turme de avioane
Cu trei bombardiere...
Nu a lipsit obişnuitul concurent psihanalizabil, cu a sa Mioriţă XXX, care n-a trecut de cenzura lui Scornelius, nu atît din pudoare, cît dintr-o scandaloasă nuditate (a se citi "nulitate") valorică...
Cînd tocmai mă pregăteam să închid ţarcul iluziilor, s-a întîmplat să primesc senzaţionalul răspuns al concurentului din Bistriţa, care mi-a scos din nou aşteptările la păscut!
"Etnologia este o mare ştiinţă care face de multe ori lucrurile simple de nerecunoscut" - îşi argumentează participantul alegerea. Şi exemplifică, cu o Mioriţă a super-docţilor. O Mioriţă scrisă ca în comentariile acelea grele, cu frazeologie turbată şi neologisme disperate!... şi, tocmai de aceea, de un umor nebun! O Mioriţă postmodernă, în care se simte fiorul lui Queneau şi lecţiile lui Caragiale şi Rabelais. Totul e acolo, nimic nu e schimbat; doar că e... altfel exprimat:
Mioriţa etnologilor
Într-un cadru epic
Definit eclectic
Stau în anabază
Vin din catabază
Descind filogenetic
Pe un fond sincretic
Trei turme de miei
Cu trei performeri
Unu e moldav
Genealogic slav
Altu e vrîncean
Neam aborigean
Altu-i fino-ugric
Sacru şi liturgic
Iar cel ugrican
Şi cu-aborigean
Mări colocviră
Şi chintesenţiră
În crepusculare
Ca să mi-l omoare
Pe cel filoslav
Că-i mai psihiatric
Mai psihosomatic
Are oi multiple
Vagi stereotipe
Cai antropomorfi
Şi cîini psihopompi
Dar cea Mioriţă
Refuză nutriţia
O paşte inaniţia
Şi spune ciobanului
Planul hierofanului
Şi despre osmoză
De apoteoză
Şi de imolare
Şi de compensare
De hierofanie
Şi epifanie
Păstorul duios
Şi testamentos
Se însoară-n cosmos
C-o stea din haos
Mesaj incestuos
Trimite-n epos
Măicuţă bătrînă
Cu brîul de lînă
Mitologizează
Şi-aşa ocultează
Şi disimulează
Că s-a însurat
Incomensurabil
Într-un timp durabil.
Cam atît săptămîna asta, concursul însă continuă. Vă aştept cu noi scorneli!