În burta Leviatanului, Iona a întâlnit o femeie frumoasă, care făcuse deja ocolul tuturor mărilor de vreo trei ori...
Pierzându-şi singurătatea, s-a apucat să-i facă de mâncare, să-l spele, să-i calce şi să-l ia de soţ, la lumina lumânărilor din seu de balenă.
Leviatanul înghiţea zilnic peşti, copaci, corăbii cu vase de argint şi insule nelocuite. Le foloseau pentru un scurt timp, după care Leviatanul le dădea afară.
Până într-o zi, când a înghiţit un oraş: cu oameni, cu păsări, cu maşini. Atunci, Iona s-a hotărât să devină stăpân în burta Leviatanului. Dar asta nu a ţinut mult. După o săptămână, un vapor pescăresc a ucis Leviatanul şi l-a tăiat în două... Obişnuit cu întunericul, Iona nu a suportat lumina soarelui şi a murit pe loc. Sufletul lui a fost înghiţit, în zbor, de o pasăre. Singura lui speranţă e să nu o omoare cineva.
Despre femeia frumoasă nu a mai auzit nimeni nimic. Ultima dată a fost văzută pe o stradă în burta Leviatanului cu un copil în braţe. Copilul avea cap de peşte şi o carte mare în mâini, fără ca cineva, vreodată, să ştie cine a scris-o...