Cînd am ajuns aici? De cînd au început să le spună bănăţenii muntenilor "mitici spurcaţi"? Iar invers, "provinciali frustraţi"? De cînd bărbaţii au început să trimită o femeie care scrie despre fotbal - în cel mai fericit caz - la cratiţă? Nu credeţi? Intraţi pe blogurile gsp.
Nu mai există o Românie, ci 23 de milioane de fărîme, strîns unite unele împotriva celorlalte. Închegate prin ură. Nu mai avem prieteni, doar duşmani ai duşmanilor. E România stelistă, cea dinamovistă, cea rapidistă. România lui Băsescu, care luptă împotriva celei a lui Tăriceanu (pe cea a lui Varujan n-o mai socotim, pentru ca lucrurile s-ar complica foarte tare). România care lucrează pentru Sârbu, respectiv Vântu, respectiv Voiculescu, respectiv Patriciu.
Sîntem mai mult decît mioritici. În baladă, al treilea şi-o fură, dar măcar doi se înţeleg. Ori, mai degrabă, balada e neterminată. Nu aveţi senzaţia că, imediat după apus, baciul ungurean şi cu cel vrîncean îşi ard cîte-o bîtă-n cap?
Da, ne-am depăşit vechile simboluri. Dacă s-ar face azi un sondaj, Piţurcă ar fi mai antipatizat ca Dracula. Mai multe oi ar vrăji fluierul baciului piperean decît naiul lui Zamfir. Şi dacă în loc să dezgropăm moaştele naţiunii la "Mari români" am organiza "Români detestaţi", puneţi pariu că toţi cei 100 ar fi în viaţă?
(Articol preluat din Gazeta sporturilor. Citiţi comentarii la acest articol pe blogul lui Adrian Georgescu).