Emanciparea spre copilăria mică

Motto:
AD:Câţi ani are bebeluşul dumneavoastră?
FB: 14... şi el protestează când eu mai uit că are 14 ani şi încerc să-i schimb scutecul.



Dacă ajungi la supermarket şi cutiile de cereale ţi se par prea mici pentru mai mult de 2 porţii...
Dacă ai nevoie de pachete de 7 body-uri pentru 18-24 de luni...
Dacă persoana refuză cu obstinenţă biberonul dar se bălăceşte cu plăcere în cana ta de cafea...
Dacă nu mai vrea să se joace cu cubul de pluş dar ştie să-şi pună, fără asistenţa, adulţilor filmele preferate la dvd...
Dacă se uită ciudat când îi pupi buricul...
Dacă dimineaţa îţi înmânează propria ta periuţă de dinţi şi apoi tubul de pastă şi aşteaptă să vadă cât de corect te speli...
Dacă îţi cere rujul când te fardezi...
Dacă nu mai poţi mânca nimic fără să-i dai cel puţin jumătate...
Dacă nu mai vrea mere cu biscuiţi...
Dacă insistă să folosească o furculiţă metalică în locul celei de plastic...
Dacă ştie să-ţi aducă din dormitor ochelarii de soare şi din hol geanta neagră... Dacă ajunge la clanţa uşii de la intrare...
Dacă protestează când vrei să-i schimbi pampersul...
Dacă nu vrea să iasă din casă decât cu o anume rochiţă...
Dacă atunci când te vede cu tălpile goale îţi aduce repede, repede "papoteii" şi insistă să te încalţe cu ei...
Dacă pleacă în parc, fără să mai chirăie că nu vii şi tu...
Dacă se cocoaţă mai iute decât eşti tu în stare să fugi de la baza toboganului până la scară şi până ajungi, e deja pe burtă la jumătatea coborârii...
Dacă nu mai vrea să ştie de nisip şi lopăţele...
Dacă insistă să te dea pe tine în leagăn...
Dacă ştie că zâmbindu-ţi şi mângâindu-ţi cu tandreţe mâna, cuprinzându-ţi ambele picioare cu braţele şi oftând cu subînţeles, capătă exact ce doreşte...
Dacă ştie cine e Noddy, cine e Lala, cine e HumptyDumpty...
Dacă îţi spune la telefon "Aooo, mamaaaa, undi eeeeee, îhîîîîî"...
Dacă dimineaţa îşi flutură degeţelele cu o mină relaxată şi zice "pa, mami, vici, banii, papa bebe"...

... e semn că bebeluşul a crescut, a devenit copilaş, mâine poimâine pleacă la grădi, se-nnamorează şi fuge în lume şi până să te dumireşti te trezeşti singur pe lume şi pustiu, privind din inerţie la desene animate. Dar aşa fac toţi, mai devreme sau mai târziu. Depinde doar de noi: să citim semnele, să ne scuturăm, să acceptăm că timpul trece, să ne bucurăm de timpul cât mai avem o urmă de autoritate şi în care încă mai au nevoie de noi să treacă strada, să urce trepte, să-şi pună ghetele...