În cele ce urmează, Florin Iaru a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Kiwi românesc, A fost niciodată și Cosmic latte - toate textele aici.
*
O remarcă generală: scrieri în general corecte, cu subiectul bine (uneori mai vag) conturat. Principalul pericol pe care l-am detectat în prozele din acest calup este "explicitarea". Autorii (nu toți) simt nevoia să lămurească cititorul despre ce e vorba, nu care cumva, ferească sfîntul, să se înțeleagă ceva greșit. Că e vorba de un pedofil, o vînzătoare de gogonele, niște copii abuzați de familie, de moartea iubitei, de inteligență artificială etc., trebuie musai ca netotul de cititor să fie lămurit. Dar se poate tăia și din scurtime, fără pagubă. Pericolul secundar "e două": metaforita cu tot alaiul ei (adjective, comparații, topică) și timpii verbali, unde e multă confuzie. E drept că și subiectele au fost foarte dificile. Dar uneori e bine să nu scrii, dacă nu simți subiectul.Un astfel de gen surprinde un moment, o viziune, un fulger, nu o istorie complicată ori un bildungsroman. De aceea, toate subiectele complexe și compuse din mai mulți pași au eșuat. Ambiția scriitorului de a spune totul trebuie ținută în frîu, nu pentru că nu ar fi interesant ce vrea să spună, ci pentru că nu e loc. Sfat: concentrați-vă pe ideea principală a povestirii! Acolo e cheia.
P.S. Am pus între parantezele drepte ce aș fi scos sau nu aș fi lăsat niciodată să treacă și cu italice câteva păreri.
Remarcați:
Kiwi românesc
Florentina Enache
[Când a semnat contractul cu Auchan, [a savurat bucuria ființei] care face ce-i place.] În zona de produse bio, pe raftul gourmet tradițional, creațiile lui se rânduiau cuminți sub marca Vise la borcan. Avea doar 3 tipuri: Murături existențiale din visul gogonelelor de a fi roșii perfecte; Fenomenal de dulci-amărui sunt corcodușele țării și Culegere stoică de agrișe pentru curajoși, gust ideal de picant. Voia să lanseze altă marcă, Filosofia ceaunului; doar să-și convingă nevasta și soacra că gnoseofood nu e bucătăreală.
Prima frază e în plus, iar "a savurat bucuria ființei" e nașpa rău... Să nu se mai repete!
Kiwi românesc
Ruxandra Comșa
Port rochiță de in topit și sar într-un picior prin praful străzii. Stai locului că strici sandalele, zice mamaia. Ce cari acolo? Am tăiat o găină și-am făcut plăcintă pentru tanti-ta. Tanti de ce n-are găini? N-are, că-i cucoană. Dar are dulceață sclifosită. Îi zici matale să ne dea și acasă? De-aia bună, de fuduliile colonelului. Aoileu, taci, să nu te audă că vorbești așa. De ce? Nu se fudulea ea că le-a adus colonelul de peste mări? Alea erau păroase chinezești, mămăiță, astea-s pătlăgele verzi, românești.
Surprinzător, cu mult umor.
Kiwi românesc
Iulia Biro
Cu o zi înainte să facă 18 ani, vrăjitoarea cartierului i-a ghicit în cafea. Văd și niște litere, a zis baba, un k, doi i și un ce-i ăsta, dubluve. Ui' aici, i-a arătat literele, albe în zațul maro, fin: k-zaț-i-zaț-w-zaț-i. Luiza a râs atunci: poate e multă cufureală maro de la kiwi, la care-s alergică. [Acum, la 30 ani după, Luiza e biolog specializat în pasărea kiwi, în țara oamenilor kiwi, măritată cu unul dintre ei, pe care l-a cunoscut la spital, după o diaree nasoală de la cocktail cu kiwi.]
Final ratat, ultima frază e din alt film. Păcat. Simt nevoia unui alt final, atunci și acolo.
Kiwi românesc
Ana Maria Dobre-Nir
Să luăm și ceva dulce, dar să nu aibă zahăr pentru că e otravă pentru corp, să conțină mai bine fructe uscate. Carnea, neapărat fără antibiotice. Puii să fie free range, nu din ăia ținuți în coteț, unii peste alții. Încălțări pentru alergat, dar neapărat o marcă care să folosească plastic reciclat și un tricou din bumbac organic, pentru că altfel mă irit. A, și trei kiwi de pe la noi. La noi? Da, dragă. Am auzit eu. Sunt stropiți cu apă tămăduitoare. Pentru copii, Ritalin, pentru că [de ieri] mă exasperează.
Nu "de ieri", ci hai, măcar de o săptămînă, ca să simt cît de tare s-a încărcat personajul. Satiră finuță și bine ascunsă între rânduri.
Kiwi românesc
Laura Stanciu
[Alecu avea o cabană de închiriat. Fata lui întâmpina un client sosit pentru un sejur tradițional moldovenesc.] Era un ger de crăpau pietrele. [Deci musafirul este din America.] Yes, from Texas, spuse tânărul. Bine ai venit, fecior. Te primim cu șorici, caltaboși și cârnați. Îți dăm și o țuiculiță, nu Coca-Cola cum beți voi. Texanul dădu din cap și zâmbi fără să înțeleagă. O să înveți să joci și să chiui. Kiwi? se bucură el recunoscând cuvântul. Da, să chiui. După două țoiuri, o să fii de-al nostru.
Aici, dimpotrivă, avem un început ratat, pentru că nici Alecu, nici fata, nici cabana nu au vreun rol în poveste. În schimb, finalul e fain, ficior... Și "deci musafirul" să facă bine să nu mai vină niciodată.
A fost niciodată
Laura Stanciu
[Soarele asfințise. Peste casa țărănească se lăsase liniștea unei nopți de primăvară. Bătrâna se așeză mai bine pe laviță. Nepoata ei deretica fără odihnă.] Ce lună e, maică? întrebă bunica. E Trece Repede, strigă nepoata cât să o audă. Așa-i, că bine zici. Abia am ieșit din Fuse Și Se Duse. Avem de semănat înainte de Dă Să Plouă. Semănăm, bunico, dar de-acum ne lași pe noi. Cum să vă descurcați voi dacă nu știți rostul? Mata să te odihnești, că nu mai ești la tinerețe. A fost Niciodată Ca Odată.
La fel ca în prima proză, începutul nu-și are rostul, pentru că nu are legătură cu subiectul.
Cosmic latte
Laura Stanciu
[La Starbucks,] o angajată cu experiență instruiește o colegă nouă. După ce afli comanda, fii atentă la om și sugerează-i tu. Bărbații știu ce vor. Cafea tare. La fetele de liceu e complicat. De exemplu, Gingerbread Frappuccino dai unei timide, are nevoie de blândețe. Strawberries & Cream Frappuccino e pentru adolescenta zvăpăiată. Dacă-ți cere Toffee Nut Frappuccino, e clar că e în acea zi a lunii. Când vrea Cosmic latte, e la ovulație. Mare grijă. Poate să rămână gravidă și o pierdem de clientă.
Umor feminin, dar umor.
Kiwi românesc
Alex Caragian
Nu știu alții cum nu sunt, dară io știu cum nu mi-s. La alde noi în Sarmisegetusa suntem daci dârji ș-am descălecatu' de pe barză după ce am călărit-o ca pe balaure din moși strămoși. Mai mult moși, că strămoși n-avem, dar devenim. No, amu o venit unu' mai fistichiu cu ochii mijiți, de zici c-a beut horincă tot drumu' de la miazăzi, c-o cartoafă păroasă și verzuie. N-o mers să facem nici wedges, nici chipsuri. Om face troc cu romanii ceia c-au zis că trec pe la-mine să ne mai contopim popoarele.
Un pic prea exagerat limbajul ardelenesc. Apropo, pe vremea aia nu erau cartofi, autorule! Iar în argou cartoafă e prostituată sau "proastă / urîtă".
A fost niciodată
Alex Caragian
N-a fost odată, ci de mai multe niciodățiuri, de atâtea ne-ori-uri, ca de fiecare niciodățiurile care nu se petrecuseră-n nicândurile obișnuite, s-a fost pățitu' povestea lui aproape întâmplatu'. Nimicul nenăscut din nimicnicie. Copilul nenăscut al nimănuiuluia. Salvatorul de care nimea n-are nevoie. Vine acolo unde nimenea l-a chemat. Neîntâmplatele aventuri ale nimănui pe care geaba le cauți a le asculta, căci nime nu le va ști a spune. Gândind toate gândurile negândite ale iubirilor neiubite.
Joaca e bună, dacă are și un pic de gratuitate. Uneori, cuvintele și necuvintele dau bine împreună.
Kiwi românesc
Daniel Onofrei
Domnule Qi-Wee ați venit tocmai din China în Sibiu să vă faceți cioban. Da. Chuban. Cum v-au primit sătenii? Primit bine, țuica multă, brânză, botezat baptist. Extraordinar. Da. Dat nume la mine Badea Kiwi. Ce frumos. Practic, de-acum sunteți român. Da. Rumun. Dar, bade, văd că aveți numai o singură oaie. Da. Oaie singură. Și vă e frică de lup? Văd că aveți o mulțime de câini să o păzească. Nu. Oaie singură mumit lup. Câine fugit, atacat, luptat. Câine crescut gras, puternic, făcut export China.
Incorectă politic, am rîs.
Cosmic latte
Caterina Tudorache
Dromaderul intră trântind ușa. O vodcă. Nimeni nu se uită la animalul [fioros de simpatic și] însetat. Zumzăitul se opri puțin și câteva scaune scârțâiră. Bă. Și un cafe latte din ăla bengos cu zaharină și un fâs de scorțișoară bio. 253 de ochi se întoarseră, tăcând câteva secunde. O cioară croncăni, dar leul o opri cu o labă după ceafă. O pană adia discret în aerul încins. Bă, cine e șeful aici? O vacă pedantă își curăță o scamă inexistentă și mugi. Măgarule, aici e bibliotecă. Aici se potolește setea de cultură.
Cu excepția lui "fioros de simpatic", e OK.
Cosmic latte
Florin Piersic Jr
[Afară, soarele era la zenit.] Închideam toate ușile. Pe hol se făcea întuneric beznă. Mergeam de la baie spre camera mea, ținând în dreptul ochilor o pagină din Pif, dublă, cu desene de galaxii, pudrate de editor cu ceva praf fosforescent. Mă închipuiam într-o navetă spațială. Făceam vruum vruum. Peste multe anotimpuri, pagina s-a pierdut cu firea văzând-o pe Emmanuelle. Volumele unu și doi. Iar peste încă vreo zece echinocții, Elogiu Mamei Vitrege a spulberat tot trecutul și l-a aruncat în neant.
Bună Emmanuelle. Bună, Florine! Lasă dracului soarele (la zenit) și trage ușa după tine cînd mergi la baie! Și nu te pierde cu firea!
Nu pot cita A fost niciodată de George Dometi, pentru că e o povestire ratată, însă cu o idee bună. Dar pot cita cîteva nereușite, alea care au scufundat textul: E evică în purtare, doar goliciunea o mai reprezintă... pășesc lasciv...
Nici Iulia Biro (Cosmic latte) nu a izbutit să ducă povestea pînă la capăt, deși avea toate datele. dâre de bine întinzându-se în ei
Arthur Ianosi (Cosmic latte) nu și-a dus nici el proza la mal. Acolo a fost de vină nevoia de a explica.
Și acum, cîteva observații generale:
Zoli e un tip gras, libidinos, cu alură de pedofil. - de ce să știm poanta înainte de final?
... iubirea evadează nebună și-mi părăsește trupul. Era prea târziu, prea noapte... - ah, poezia vieții!
dar părinții lor vor aștepta înc-o duminică să se îmbete și-o altă zi să-i scoată iarăși la produs... - nici o poveste fără morala și disclaimărul de rigoare.
În cabinetul renumitului plastician - ăăă... cine e renumitul plastician pe care toată lumea îl cunoaște, numai eu, nu?
o omidă [imensă] ce din bale [încleiate] își lipise trupul [gras și vărgat] exact ca pijamaua lui în dungi roșu-alb-albastru, încât în momentul în care se răsuci ca să se dezlipească din mâzga [întărită] începu să semene cu o acadea [spiralată]. - Bănuiesc că e întîlnirea anuală a calificativelor
transparențe [vibrante] în ochi [de satin]. Pădurea se cutremură, doi inși [rânjeau hidos]... - ptiu, bată-te să te bată, era să mă sperii.
abanosu' din păr nu-i mai stătea atât de țanțoș - de ce simplu cînd se poate complicat (și de efect umoristic involuntar, aș zice)
... precupeața. Vorba vine, nu era o femeie în carne și oase. Era Alexa conectată la GPT-24 - hotărîți-vă, cine era cu adevărat?
emigrantul de văr-su - nu era mai simplu "văr-su, emigratul"?
sărutate de plânsul lunii fără stele și un refren premonitoriu - m-am rătăcit în labirint, vreau să ies
și-n fața ochilor orbi i se înfățișară mâinile bunicii mângâind o capră - minune dumnezeiască!
cei doi centimetri regulamentari dintre noi ard ca sarea presărată pe o rană deschisă - măi, ce răi sînt centimetrii ăștia!
Unele întâmplări, pur și simplu nu pot fi povestite. - hai să ne concentrăm pe ce poate fi povestit
Din cauza sângelui aproape nu-l mai vedeam - hotărăște-te, autorule! Îl vezi sau nul-l vezi?
niciodată înseamnă drumul fără întoarcere, abandonul total, irevocabilul absolut - dar eu cred că poate însemna și abandonul absolut, și irevocabilul total.
bătăilor [crunte] - pe alea gingașe nu merită să le pomenim.
Inima-i în galop bate nebunește... boțul de prunc... plânsul fericirii... - mhm, ce frumos!
strângerea noastră se simțea răsucită - yoga, frate!
căutând [febril] cu privirea o bucată de carne - ochii fierbinți vor să te vadă.
timpul a țesut o pânză groasă de păianjen - ce să facă, bietul timp, și el?
bezna prin întunericul neaflat... o tăcere sfredelitoare pe întinsul vid care făcu să vibreze neantul - totuși, autorule, hai să ne imaginăm exact ce ai scris aici șa!
A trăit ca o flacără, arzând viu și intens, a umplut lumea de culori, s-a dăruit în scântei arzânde, căldura-i a pârjolit suflete - e prea frumos să fie și adevărat. Iar la scînteile stinse nici nu am curaj să mă gîndesc.
povești de descrețit frunțile, reinterpretare a poveștilor din copilărie - copii, luați un creion și o foaie de hîrtie, lucrare de control...
agită amestecul, isteric, până când vortexul format aruncă lichidul -???
Și sânii se conturau cu nesimțire, formând niște portocale pe care și-ar fi dorit să le stoarcă, în strădania ei de a le ascunde de toți acei ochi impudici. - e scris adînc!
umbrele extazului nădușit... urcă în ritm de zbateri și într-un adagio sfâșietor trupul zvâcnește în sus și mușcă cu dinții de lapte ai fetiței uitate, din negrul universului. - speechless, priceless, Dan Alexe ar fi în extaz.
tataia făcuse rânduiala matinală - greu cu localizarea producției de text.
doar dacă o văd pe ea [că e acolo] - dacă o vezi, atunci sigur e acolo.
espressor de cafea - da' să vezi espresorul de șaorma!
cer copilului de după tejghea lovit instant de confuzie, urmând înșiruire de latte-uri și siropuri ce îmbunătățesc calitatea cafelei, automat a vieții - ăăă... m-ai pierdut, de unde am plecat? Cred că de la instant. Și să nu uit să pun și cuvîntul cheie: "tutancamonică".
El era absorbit de căpruiul ei, în iriși i se roteau vâltori adânci - căpruiul nu era al ei, ci al "lor"
să nu strivesc liniștea sculptată în aer - Blaga să ne judece!
mica galaxie a lacrimilor ei neplânse, înainte să fie nevoită să mă arunce în imensitatea neprietenoasă... nemanifeste... - N-ai să vii și n-ai să morți.
... un vajnic coleric, să-și asume excesul de zel - oameni buni, nu vă mai asumați zelul!
În iris îmi intră o clipă, apoi iese - Sărmană gleznă scrîntită.
zâmbetul lui fragil și prădalnic - ori e laie, ori bălaie
ochii cu pleoape grele ca fluturii obosiți - ori sînt grele, ori ca fluturii (fie ei și obosiți)