Prima pagină anunța cu litere mari ca lumea se apropie de margine. Textul, nesemnat, avertiza că, odată cu dispariția ultimelor pagini tipărite, amintirile vor începe să dispară, una câte una, până nu va mai rămâne nimic. Martori susțineau că umbre tot mai clare se preling în aer odată cu lăsarea nopții, iar oameni altădată normali își pierd brusc identitatea, uitând totul. Pe marginea paginii, scris parcă în grabă, apăreau câteva cuvinte aproape șterse: Când paginile vor dispărea, nu ne vom mai aminti cine suntem.
Alex Caragian
Mi-ar plăcea să spun că tăiatul ramurilor copacilor mă liniștește, dar în viață facem și lucruri care nu ne sunt pe plac. Însă greblatul este altă poveste. Zgomotul făcut când adun frunzele-n grămezi este ca cel al valurilor mării când eșuează pe o plajă de pietre vulcanice. În gardul viu am găsit o breșă. Câteva tulpini din interior se ofileau din senin. Am intrat să caut sursa, iar planta m-a înșfăcat și m-a absorbit. A doua zi în presă n-au scris nimic. Am zâmbit și s-au scuturat trei frunze.
Paul Dârvariu
Trebuie să scriu și despre penultimul. O singură foaie, tipărită cu litere de-o șchioapă: ÎN CÁTEVA ORE, INEVITABILUL SE VA PRODUCE. OMENIREA VA FI VICTIMA PROPRIEI RĂUTĂȚI, ORGOLIULUI CONDUCĂTORILOR ȘI IGNORANȚEI CELOR CARE ÎI ALEG. TOATE AGENȚIILE DE ȘTIRI AU ANUNȚAT EȘECUL NEGOCIERILOR. PRIN URMARE, BUTOANELE ROȘII VOR FI APĂSATE SIMULTAN. Pe ultimul, arheologii l-au reconstituit din fragmente și cenușă. Conținea o singură frază: ADIO, NE ÎNTÂLNIM CU TOȚII ÎN IAD, DACĂ NU VA FI DISTRUS ȘI EL.
