Se făcea că eram într-o livadă de portocali. Imaginează-ți mami, portocale cât vezi cu ochii. Andrei, lasă prostiile și fugi repede la pâine. Ia și pentru mâine. Dar ce e mâine? 15 ani de la moartea Tovarășului. Of, Ziua Seriozității, nici un joc. De ce mâine e interzisă joaca? Așa a zis Partidul, mămicuță. Păi și portocale când mâncăm? Așteaptă și tu până în decembrie. Îți amintești că anul trecut, de Victoria Poporului Asupra Revoluției din 1989, ați primit? Tovarășul Valentin are un suflet mare, iubește copiii.
Andreea Marza
Va prezenta buletinul fals cu un rânjet superior. Deja vede privirea polițistului de frontieră păstrând contactul, simulând calmul. Își va anunța codat colegii și se va scuza ca și cum nu ar fi vorba despre el. Apoi îl vor încercui. Îl vor soma. Iar el îi va sfida. Îi va înjura pe limba lor. Blindat până-n dinți. Adrenalina îi va exploda venele. Răsuflarea fierbinte i se va opri. Stupoare însă. Vama e pustie. Un panou luminos îl anunță că este în Spațiul Schengen. Nimeni nu îi cere nici un buletin.
Paul Dârvariu
Nu există așa ceva, doamna Anca. V-o spun eu, cu certitudine sută la sută. Toate buletinele noastre au cipuri. Indubitabil. Gândiți-vă: din ce-s făcute ele? Din plastic. Și plasticul ăla din ce-i compus? Din mo-le-cu-le. Ce lungime are o moleculă? Nu știți? Vă spun eu: o moleculă are o lungime de câțiva nanometri. V-ați prins? Na-no-me-tri. Pe cale de consecință, buletinele conțin nanocipuri. De altfel, în limba bătrână, cip vine de la cip-cirip. Dovadă că buletinele noastre ciripesc la poliție.
