Pe vremuri exista tanti Florica de la parter. Știa când pleci, când vii, cu cine vii și de ce ai venit fără să vii. Nu avea baterie, nu se conecta la internet și funcționa și pe întuneric. Statul n-a reușit nici azi să producă o tehnologie de supraveghere atât de performantă. Cei care se tem că îi urmărește cipul din buletin, n-au prins epoca dosarului cu șină, care știa și ce-ai vrut să spui când n-ai spus nimic. Funcționarul, după o privire, îți afla chiar și amanta. Cipul e doar un începător.
Alexandra Buhudini
Gâtul ei părea o coloană a infinitului, la baza căreia multe noduri marinărești fuseseră înghițite întru uitarea de sine. Ochii ei turcoaz priveau ceafa cafenie a cămilei ce călca poveștile scrise de caravane cu alte povești copitate. După pântecul unei dune colțuroase, se ivi o oază vopsită în dungi diamantine, din care se ițea o bujlă cu ferestre suflecate de amintiri. Femeia izbi cu călcâiele sufletul cămilei și se închipui în fața casei. Un bărbat cu ochi de epistolă, o luă în brațe și o trecu peste numele său.
Alexandrina Deaș
Privirea i-a alunecat peste ecran și a citit chip. Era tot ce îi lipsea ca să devină liberă. Avea nevoie de acel act pentru a ieși din registrul celor pentru care timpul se oprise în evidențele statului. Era o paria. A încărcat actele necesare pe platformă. Solicitarea urma să fie procesată între cinci și cincisprezece zile lucrătoare. O eternitate, ar fi spus oricine aflat în locul ei. Ea avea timp. Trăise deja eternitatea. Bifase nivel redus de identificare. A doua zi, la prima oră, au găsit-o.
